O instituţie de relevanţă militară?

Plecarea precipitată, din proprie voinţă, a lui Andrei Marga din fruntea Institutului Cultural Român aminteşte de modul în care acelaşi demnitar a plecat din fruntea PNŢCD, al cărui preşedinte ajunsese să fie, chiar dacă nu îi egalează performanţa. Atunci Andrei Marga a intrat cu adevărat în istorie, fiind primul lider român de partid postcomunist care şi-a dat demisia prin… fax. Modul în care a gîndit şi a realizat acea mişcare, prin caracterul lui impredictibil şi prin utilizarea device-urilor caracteristice erei globalizării, i-a asigurat un loc special în istoria plină de bizarerii a tranziţiei româneşti de la dictatura roşie către altceva. De astă dată faxul a lipsit, dar teama de a da ochii cu cei cărora trebuia să le dea socoteală a fost motorul unei demisii alerte, la concurenţă, din cîte se pot afla, cu dorinţa convergentă a Comisiilor parlamentare pentru Cultură şi Politică Externă de a-l vedea plecat. Aparent şi formal, nemulţumirile la adresa preşedintelui ICR numit cu puţine luni în urmă au fost cauzate de nerespectarea termenului la care acesta trebuia să dea seama, printr-un raport detaliat, cu privire la acţiunile echipei sale. Acuzele publice conform cărora Andrei Marga ar fi oferit, în loc de raport, doar o „fiţuică“ […]