O Itacă central-europeană?!

Cu În căutarea centrului pierdut, Corina Ciocârlie (n. 1963) ajunge – după mai bine de un deceniu de „tăcere“ editorială – la a patra carte a sa. Foarte harnică în anii ’90, cînd publică, într-un interval de doar şase ani, trei consistente volume critico-eseistice – Pragmatica personajului (1992), Fals tratat de disperare (1995) şi Femei în faţa oglinzii (1998) –, pe bună dreptate întîmpinate foarte favorabil, autoarea timişoreană s-a retras, surprinzător, din arena criticii, poate şi ca urmare a deciziei sale de a se stabili la Luxemburg, unde este jurnalist independent. (În treacăt fie zis: dacă fac aceste precizări – cu siguranţă superflue pentru cei care ştiu prea bine cine este Corina Ciocârlie, nu însă şi pentru cititorii foarte tineri – este şi pentru că, în mod regretabil, volumul de faţă nu conţine nici un fel de notă bio-bibliografică…)  Corina CIOCÂRLIE, În căutarea centrului pierdut, Editura ART, Colecţia „Revizitări“, Bucureşti, 2010, 208 p. Profunzime analitică şi eleganţă a scriiturii Departe de ceea ce înseamnă critificţiune, departe, neîndoielnic, de orice tulbure narcisism critic, În căutarea centrului pierdut – eseu despre literatura unei Europe Centrale „cu geometrie variabilă“ şi cu obsesiile-i specifice de autodefinire identitară – este şi o discretă, abil mascată […]