Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
O lege lovinesciană
(Legionari din toate ţările, uniţi-vă!)
- 12-08-2015
- Nr. 785
-
Bogdan GHIU
- OPINII
- 11 Comentarii
Aşa-numita „lege antilegionară“ (pe numele ei oficial complet, pentru cine are, totuşi, nevoie de informaţii, eventual ca să citească textul propriu-zis: „Legea nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii“) ar fi trebuit să producă încîntare şi uşurare, adică exact opusul a ceea ce a produs, pînă acum, în spaţiul public românesc, unde funcţionează, deja, ca un perfect revelator al unei adevărate voinţe de confuzie şi al unei vocaţii a amalgamării, ambele jubilatorii, trăite cu voluptatea cu care doar exerciţiul critic al lucidităţii ar trebui să fie trăit de nişte meseriaşi ai gîndirii. E o mare mirare, pentru mine, cum poate o minte (nu mai spun una autoreflexivă, capabilă să se obiectiveze) nu numai să nu încerce să limiteze, asemenea unui incendiu, confuzia, ci să facă, din contră, totul pentru a o face să crească. Cumplit simptom! Al unei boli cronice (adică istorice), care a ajuns, iată, să treacă drept o a doua natură, drept tradiţia însăşi. O să încep, măcar pentru a împrospăta „canonul“ de mari nume convocate (numai îngeri pătaţi, dacă […]
prea duri cu I.Barbu?Matematicianul-poet a fost si el putin fustangiu , a cochetat cu aplecari prin mai multe arii , dar mi se pare nedrept sa-i punem in carca pacate , cand de fapt a dat si el, la plezneala , raspunsuri la insistentele unora din presa vremii.. Daca tot suntem porniti impotriva lui , atunci sa-l luam de urechi si pe Gh.Titeica , cel care l-a trimis in Germania sa „adune mai multa carte” si pe Gerda , nemtoaica ce i-a stat alaturi la bune si la rele.Vor fi fiind vinovati si giurgiuvenii ca dupa venirea din Germania i-au dat post la liceul din localitate. Pe amicul sau T.Vianu il iertam?
io, cand stau la tata vacii si trag de ea sa iasa laptele, ma tot gandesc la chestiunea modernizarii societatii romanesti, adica la eterna problema subiect-adevar…
iar asta cu modernizarea o leg de elita noastra, printre altele si culturala…
si pe acest temei, al problemei subiect-adevar, cred ca modernizarea tarii este un fapt neimplinit, nerostuit, devreme ce elita nu si-a subiectivat problema adevarului..
asa interpretez versurile lui Ion Barbu si personalitatea care sta in spatele lor…
ma rog, poate gresesc…
postarile dumitale imi dau frisoane, le citesc totusi cu nesat
„Mai citiţi-l, aşadar, şi pe Lovinescu!” (Lovinescu: un concept onomastic multiplu cu probabile valentse aureolante pentru cetitoriul care se respecta (ei, hei, Al patrulea hagialâc, les beaux jours…); dar pentru cel care nu (se) respecta?)
Iaca, fara-ndoiala, un indemn meritoriu care, excizat din particularism si amestecat cu alte ingrediente intr-o macédoine de bien-pensance gaghila in mod placut urechea orgoliului (oarecum nu neasemenea cotcodacestei margici din cuibar).
Legea in chestie e clar debalansata: se ocupa numai de aripa dreapta, lasind nepomenit extremismul comunist (unde intra lagarele lui Stalin, sau \\\”cimpile mortii\\\” ale lui Pol Pot?) . Ghiu trage patura liberalismului peste o lege care ar trebui sa vrea sa fie dreapta, daca tot scormonim in trecutul ideologic. Desi la lipsa de interes al romanilor pentru asemenea \\\”chitibusuri\\\”, e de presupus ca nu vor fi consecinte juridice de vreun fel. Cit despre cenzurarea dreptului de a vorbi liber despre parerile intelectualilor interbelici, ce sa mai vorbim… Am mai trecut o data prin asta, sub comunism; e drept ca in sens invers…
Nu ma lasa, Doamne,
Prada pushcariei,
Nu ma lasa, Doamne,
Prada poeziei!
Apara-ma, Doamne,
De pacatul urii,
Apara-ma, Doamne,
Cu voia cenzurii!
Dl Ghiu nu mai poate scrie clar, se pierde-n labirintul autoadmirației față de propria-i cunoaștere. Îi trebuie o treime de text pentru a istorisi cum a dezertat Ion Barbu de la post, de frig. Episod al cărui personaj principal este… Alexandru George – ori poate chiar ”Lovinescu (Eugen)” – spritus rector, întru liberalism-democratic.
Dar dl Ghiu rămîne interesant cu ideea că acquis putea fi, avant la lettre, conjurația mondială (”Aliații) împotriva fascismului, în orice ipostază a sa. Și că procesele comuniste împotriva ”criminalilor de război” (printre care și legionarii) erau probă de sincronism (în înțelesul lovinescian).
După mine, această remarcă aparte a dlui Ghiu îi contrazice afirmația că legea cu pricina ar fi dovada că România deține o tradiție democratică. Fiindcă și legea asta, tot din sincronism (”pro-occidental” – termen pe care nu-l înțeleg decît ca rebarbativ, de nu chiar pleonastic, atunci cînd din Lovinescu ne-adăpăm).
Sincronismul ăsta al nostru a rămas – chiar și după ce-l cetim ori recitim pe Lovinescu – la stadiul formelor fără fond ale ilustrului său predecesor (Maiorescu). Adică, al ”modei”, iar nu la al ”modului” – situație explicabilă prin subțirimea păturii intelectuale românești, față cu covîrșitoarea massă a ignoranței ca specific național, din auritul interbelic românesc. E o explicație și pentru degenerarea unui curent ”epistemologic-pedagogic” (la care au aderat spontan iluștrii noștri interbelici) în politica bîtei și-a pogromului; ori, în alte vremi, la a lagărelor de muncă și a închisorilor ”de reeducare” (Fenomenul Pitești).
Lumea intelectului pus pe harță (”critic”, adică) pare a neglija vîrstele – criteriu al citirii vieții și operei. ”Scepticul mîntuit” – cum îl numește Eugen Simion pe Lovinescu – n-ar fi comis așa eroare. Altminteri, n-am fi avut niciodată poezia lui Ion Barbu ci doar un legionar pe nume Dan Barbilian (și, tot așa, cu Eliade, Cioran, Noica etc).
Da, legea asta-i din sincronismul numit azi acquis comunautaire, dar în condițiile în care acquis-ului național îi lipsește absolut necesară clarificare a istoriei românilor. E ca și cum ai trimite o rachetă-n spațiu – fiindcă așa face toată lumea civilizată – fără a-ți fi clare legile fizicii care să poată permite asta, în ideea că acelea – obiective fiind – oricum vor funcționa.
Ei bine, nu vor. Sau dacă vor, totuși, vor – împotriva ambîțului de a fi în rînd cu lumea civilizată.
Am înţeles: „cenzură procedurală”. Aşadar, asupra unor nume, planează „ghilotina”. Apoi, s-ar cuveni, negru pe alb (sau viceversa), un „tabel nominal” (tip perioada 1945-1989), cu ilustrissime figuri de extremă dreaptă. Şi pentru echilibru, nu se poate altfel, şi unul cu ilustrissime… de extremă stângă. Dar ce ne facem dacă, aceleaşi nume, le descoperim, în ambele „tabele”???…
Aşa se cuvine, să vedem, urgent, aceste liste, pentru ca să ştie omul pe cine să nu pomenească (să citeze) pe viitor. Pentru că, unii au murit în închisori, săracii, sub acuze precise, fără a se fi dovedit. Domnii legişti din Parlament şi Guvern, cărora, doar tichia de mărgăritar le lipseşte, să dea publicităţii şi aceste TABELAŞE. Ca să ştim şi noi, minusculii… Dacă tot spun că sunt în slujba Naţiunii?!…
Domnule Ghiu, analiza dumneavoastră ocolește tocmai acele puncte ale legii care au fost criticate și care sunt profund anticonstituționale. Mințiți, ne aburiți prin omisiune. Spre exemplu, nu spuneți nimic despre art 2 lit c care face referire la persoane condamnate prin „orice hotărâre”. Cum adică „orice hotărâre”? Chiar și a comitetului de bloc? O lege nu poate fi laxă în exprimare, mai ales o asemenea lege.
Articolul 6 pct 1 interzice „Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea… a genocidului, a crimelor contra umanității”. Deci, nu am voie să mă îndoiesc de numărul victimelor(cine îl stabilește, cine are voie?). Dacă au fost mai mulți?
p.s: Legea mai păcătuiește și prin pleonasme crase: „genocid contra umanității”
Infiorator ce citati! Infiorator! Ion Barbu a fost capabil de asemenea versuri, iar apoi, cand comunistii au pus mana pe putere, a luat goarna si a cantat Republica. Trist si atat de frecvent pe plaiurile mioritice – sa te dai cu Puterea, sa fii in slujba celor aflati, vremelnic, la Putere. Totusi, Ion Barbu este un mare poet.. asta-i adevarul, cu atat mai trist pentru Ion Barbu.
Si de ce Ion Barbu era atat de inflacarat sustinator al Fuhrerului si al legionarilor? Tot „cariera”, bat-o vina! Isi dorea un post de profesor plin la Universitatea din Bucuresti… Doamne, cum se strica iremediabil caracterele in tarisoara noastra, daca e vorba de o avansare, de un post, de o functie, de o sinecura, de o medalie, de o lauda…. Ion Barbu putea obtine postul de la Universitate fara temnelele injositoare. Da’ ce sa nu fie sigur! Atunci, scoatem lira din dulap si cantam pe Fuihrer. Infiorator!
….oaspetelui sau rebegit si infricosat de versurile-i produse doar cu 3-4 luni inainte? Citez:
Deci slavă, Căpitane Fuhrer, ţie !
Legiunea trage verdele-i covor
Să treci în mers de altă – Alexandrie
La Darius şi Împăratul Por.
Caractere de bronz au avut mereu intelectualii democrati ai amaratei asteia de tzari, fapt reconfirmat tot de Ion Barbu in ianuarie 1948 cand cu omagiul Republicii – Balcescu, inceput de calendare, inima arzand republicana (citez din memorie).
In sfarsit. Un excelent ghid pentru (nu spun „întru,” am eu motivele mele) citirea legii intr-o cheie liberala, bazata pe distinctia dintre „propaganda” si „cercetare”. Felicitari si multumiri autorului.