O maturizare profesională şi societală în România de azi

Dragă Costin, v-am întîlnit pe tine și pe soția ta, Doina Petrescu, doi arhitecți tineri, la Paris, în anii ’90, cînd eu venisem acolo pentru un doctorat. Spune-mi, te rog, cînd ați plecat din România și care au fost motivațiile hotărîrii voastre de a rămîne acolo? Dragă Magda, cînd ne-am întîlnit, în 1991, veniserăm pentru a studia în cadrul unui Laborator de Studii Fundamentale în Arhitec­tură (LoPSiA), care tocmai se deschisese în 1990, la Paris. În paralel, eu am făcut timp de cîţiva ani studii de semiotică şi de antropologie urbană cu mai mulţi profesori, printre care Julia Kristeva, Umberto Eco şi Michel Agier. Doina a făcut studii de filozofie cu Jacques Derrida, apoi şi-a dat un doctorat în studii feminine, cu Hélène Cixous. Parisul are această incredibilă ofertă de deschideri culturale, şi noi am reuşit să o fructificăm, pentru a ne completa educaţia profesională pe care am putut-o avea în România anilor ‘80. Dar nu aş spune că „am rămas în Franţa“. La Paris, am avut ocazia unor întîlniri intelectuale de excepţie, pe care era firesc sa le „onorăm“. Această periodă a anilor ‘90 ne-a permis să ne completăm formaţia de arhitect, printr‑un dialog permanent cu alte discipline, un […]