O perspectivă ocultă asupra literaturii române

O apariţie incitantă, care se cere semnalată la acest sfîrşit de an – şi citită ulterior cu răgazul cuvenit –, este, fără îndoială, cartea lui Radu Cernătescu (licenţiat în filozofia culturii şi specializat în ştiinţe hermetice şi arte ezoterice), Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române (Cartea Românească, 2010).   Radu Cernătescu, Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române, Editura Cartea Romånească, Colecţia „Critică&Istorie literară“, Bucureşti, 2010, 358 p.   Dincolo de un impresionant demers hermeneutic şi de istorie culturală, cu o bibliografie pe măsură, autorul mizează, în eşafodarea istoriei literare pe care o propune, pe două coordonate cît se poate de explicite, şi ambele susceptibile, în egală măsură, de a produce vii reacţii adverse, de la suspiciune la refuzul iritat. E vorba, pe de o parte, de pledoaria autorului – anunţată din primele pagini – „pentru o antidogmatică a lecturii“, înţelegînd prin aceasta abandonarea istoriei literaturii române în cheie călinesciană. Combaterea polemică a criticii estetice practicate de „divinul critic“, a cărui istorie a literaturii române e de-a dreptul „canonizată“ în cultura noastră, constituie un fir roşu al întregului demers istoric şi hermeneutic al lui Radu Cernătescu. Cealaltă coordonată esenţială a cărţii – enunţată de chiar titlul ei […]