Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
O restanţă: disidenţa
- 19-09-2014
- Nr. 740
-
Gabriel ANDREESCU
- POLEMICI
- 24 Comentarii
Cuvintele au mizele lor. De 25 de ani lumea literară se luptă în jurul sintagmei „rezistenţă prin cultură“. În funcţie de cum umplem noţiunea, în ea intră doar Paul Goma şi foarte puţini alţi cîţiva sau lasă loc şi lui Nichita Stănescu ori chiar lui Ion Lăncrănjan (doar a fost cenzurat). Dinspre „povestea Dorin Tudoran“ a venit şi întrebarea ce înseamnă „disident“, într-o interpretare riguroasă a termenului, şi cum arată, la o cercetare calificată, lumea disidenţei româneşti de dinainte de 1989 (1). În sensul cvasigeneralizat al studiilor de istorie recentă, cuvîntul „disident“ urmează uzanţa de nume, răspîndită prin anii ’70, pentru opozanţii din URSS care criticau regimul comunist deschis, legitimînd acest comportament prin drepturile fiinţei umane – ale lor şi ale concetăţenilor. Etimologic, cuvîntul are alt sens, ştim, dar disciplinele îşi impun propria semantică. Asumarea publică, la lumina zilei, a opoziţiei la regim şi aderarea la principiile drepturilor omului sînt cele două referinţe majore ale statutului de disident. Orice disident e deci opozant, dar sînt oameni care luptă împotriva regimului în secret (clandestin). Ei sînt rezistenţi, nu disidenţi. Din această categorie a făcut parte Dumitru Iuga (cîţi îşi mai amintesc de el? – şase ani de închisoare pentru a fi […]
A se citi:
Ca Radu Ioanid n-a acceptat sa-i fie scut gratuit lui Dorin Tudoran, e mai mult decat sigur!
Scuze!
… despre Dorin Tudoran!
Iata! Tudoran recunoaste ca el i-a cerut insistent lui Radu Ioanid sa fie ingrijitorul editiei „Eu, fiul lor” si sa scrie studiul introductiv(?). Marea intrebare este aceasta: de ce chiar Radu Ioanid? De ce nu Paul Goma, Radu Filipescu sau chiar dl Andreescu? Raspunsul e simplu: Radu Ioanid reprezenta garantia sau mai plastic „centura de beton” din jurul lui Tudoran in care multi si-au rupt coltii, inclusiv Andreescu, iata! Ca Radu Ioanid n-a acceptat sa-i fie scut lui Radu Tudoran, e mai mult decat sigur! Si cum orice targ are si-un pret, pret greu cred eu, Tudoran n-are incotro si plateste cu varf si indesat ceea ce i se cere! Vorba lui Paul Goma: „O sa vada el” (Tudoran). Asadar, Gabriel Andreescu cam are dreptate, numai ca una e sa vrei si alta sa poti! Oricum, Andreescu e mai brav si mai cinstit decat Dorin Tudoran! Parerea mea.
Toți ne-am ridicat în picioare și am aplaudat când și-a încheiat Dorin Tudoran ultima postare de pe blog-ul său.
Și nu ne-am mirat deloc că a fost ”curtat”, cum spunea personalitatea citată, de ”Scânteia tineretului”. Talentele și ambițiile sale îl făceau să strălucească precum un far printre mărunții demoni cenușii ai epocii. Dacă a refuzat propunerea, este clar că n-a făcut-o decât fiindcă i se părea prea puțin pentru aspirațiile sale grandioase încă de pe atunci.
Ceea ce a fost de demonstrat s-a demonstrat deja.
O mică precizare. Întrebarea dacă eu am colaborat cu securitatea mi-a fost pusă după ce în prealabil am fost acuzată și de antisemitism sau de simpatie cu ”antisemiții”(Paul Goma et comp.) de către un personaj trist al literaturii române de azi, căruia, mai înainte, eu îi pusesem public întrebarea de ce a formulat cererea sa de revenire în USR sub forma aceasta:
”Prin prezenta cerere, vă supun atenției intenția și dorința mea de a reveni în Uniunea Scriitorilor din România, o instituție căreia, cît am fost membru al ei, am încercat să-i ofer ceea ce merita. Și anume, respectul pentru valorile literare, atenția față de tinerii scriitori, sentimentul că breasla noastră reprezintă ceva distinct, extrem de important și de neignorat, în orice context social și politic.
Dincolo de circumstanțe și de contexte, USR este și trebuie să rămînă un brand. E emblema scriitorimii române și structura organizatorică în care se cuprinde majoritatea covîrșitoare a autorilor valoroși din cultura noastră.
Ea are șansa de a fi condusă de un Președinte, recent reales, de o autoritate profesională recunoscută, și de o echipă formată din scriitori de prim rang; astfel că imaginea instituției și imaginea echipei de conducere se determină reciproc.
Din păcate, cu toate lucrurile bune și foarte bune făcute de USR, cu toate programele, cu toată ajutorarea unor scriitori aflați în suferință sau în sărăcie, felul cum instituția a fost atacată, preponderent de către veleitari din afara ei, mi-a dat de gîndit. M-am gîndit că e, poate, interesul unora și al altora ca Uniunea și ce înseamnă ea (relevanță artistică și critică, cultură înaltă, valori democratice, dar și firească stratificare elitară) să dispară din centrul societății noastre; să fie marginalizată, astfel încît funcția ei de instanță valorizantă să poată fi eliminată. Altfel nu-mi explic campaniile de discreditare a Uniunii Scriitorilor din România, purtate metodic și cu energia maculării.
Nu pot asista pasiv la așa ceva și nu pot fi în altă parte decît acolo unde sînt scriitorii și criticii noștri cei mai buni. În varianta că veți da curs cererii mele, m-aș bucura să “pun umărul” (cum se spunea în limba de lemn a socialismului real) la susținerea programelor USR și a autorilor ce formează și reprezintă însăși literatura română contemporană.”.
Altfel, am fost înainte buni ”amici pe Facebook”. Voi publica corespondența noastră într-o bună zi.
Se pare ca Dl. IT-ist s-a molipsit f.repede de „boala” dlui Andreescu – aceea de a se piti in spatele unor concepte, care nici acestea nu sunt universale, ci| adaptate ad-hoc la nevoile personale de ” aparare” si ” atac” . Ca sa raspundem dlui IT-ist ( si restului ganditorilor asemeni dumnealui): tot internetul este spatiu public! Ca si straduta/bulevardul/autostrada pe care o parcurgi ca sa ajungi de la tine de acasa pana la redactia uni ziar/ cotidian, inclusiv redactia respectiva, fiind publica! Dar una este sa iti fie publicate alegatiile si parerile de un colectiv de redactie/ Redactor sef/director intr-un ziar care are varianta on line, adica una este sa scrii la Romania Libera, Revista 22, Observatorul Cultural, o revista specializata pe un anumit domeniu/ stiinta, etc si cu totul alta este sa scrii si sa fii vizitat la tine „acasa”. Adica alta e sa iti faci un blog pe care ti-l administrezi si sa iti fie accesat de un „public” f.personalizat. Dovada ca eu nu i-as fi urmarit prea des CERTOCRATIA Dlui. Tudoran daca nu era aceasta polemica gazduita de OC, revista de cultura pe care eu o citesc si pentru alte zeci de subiecte complet disctincte. Dl „specialist” in IT, pare-se, ca nu cunoaste prea bine nici cum functioneaza facebook-ul care din punctul meu de vedere este o „sufragerie” mai mare pe care individul alege de buna-voie sa ” navigheze/ traiasca”. Cu toate acestea, ca sa postezi pe pagina cuiva de pe fb, trebuie sa fii „prieten” cu acela si totodata acela are posibilitatea sa iti stearga postarea oricand, te poate bloca,etc…..( deci fb nu este atat de public pe cat va imaginati..). Asadar dle IT-ist, daca Dl. Andreescu tine mortis sa infiereze de 3 ori pe zi, zi de zi, luni, ani, pe dnii. Tudoran, Ioanid, pe cei care inca ii mai detesta pe fostii securisti, actualii securisti, pe cei care nu inteleg sa „ingurgiteze” si sa se supuna notiunilor de colaborator/ necolaborator definite de Legea stramba modificata si ras-modificata 187/1999, ESTE PREFECT LIBER sa isi faca un blog si sa si-l gestioneze cum vrea! Dl. Andreescu ar trebui sa fie f. recunoscator OC si dlui Simonca ca l-au primit in vizita de atatea ori !!
Iar referitor la „de gustibus”….. Ce sa compar?? ce sa imi placa?? „Nervii”, „furiile”, „neputintele|,”definitiile inventate ad-hoc si de la sine putere” ale dlui Andreescu care se insira si sunt prerorate public ( sic!) de peste 3 luni, sau nemultumirile, ironiile, replicile acide, evaluarile personale pe care si le publica pe blogul personal D. Tudoran de 3-4 zile incoace, toata vara si inceputul de toamna tacand malc si lasandu-i doar lui Andreescu rolul de soprana-sefa? Nu stiu…zic!..probabil am deformatie profesionala – fiind specialista in apararea drepturilor omului.
Iar chestia aceasta…sa intervii, si sa revii, si sa para-revii la „Comentariile” in propriul text, asa cum procedeaza dl. Andreescu ( cu nume sau pseudonim) dupa ce publica cate un articol in OC mi se pare…maxima!
Sa stiti ca si un blog e spatiu public, si Facebook e tot public. Ce se posteaza pe bloguri poate fi accesat liber, deci face parte tot din schimbul general de idei.
V-as sfatui sa echilibrati un pic balanta, sa priviti ce si cum scrie Dorin Tudoran. Daca va place, „de gustibus”…
http://www.dorintudoran.com/intunecarile-dlui-andreescu-obsesii-vituperari-ticalosie-la-revedere/
Nu ii cunosc nici pe Dl. Andreescu, nici pe Dl. Tudoran. Le-am receptionat, fugitiv, de-a lungul timpului scurte interventii televizate sau le-am citit anumite texte. Sunt familiarizata cu subiectele dumnealor de interes si de cercetare profesionala. Citesc, cand si cand, Observatorul Cultural (ca o simpla „postaca” lipsita de inteligenta si cultura – cum ne creioneaza dl Andreescu) si, implicit, m-am dus si pe textele de pe Certocratia, urmarind polemica.
Este socanta, de neinteles, complet ilogica reactia Dlui Andreescu in antieza cu cea a dlui Tudoran. Cum este posibil ca dl. Andreescu sa reactioneze si, mai apoi, sa actioneze atat de virulent, atat de agresiv, atat de dusmanos in seriale interminabile din Observatorul Cultural numai pentru simplul motiv ca i s-a pus in discutie public mariajul cu fosta colaboratoare a Securitatii?? Cum in acest ultim text, intervine la „comentarii” si ne da de inteles ca i-a facut o imensa favoare dlui Tudoran, „chinuindu-se” sa il prezinte intr-o ipostaza mai ” umana” si sa-i salveze reputatia de dizident??? Asta in conditiile in care a mentionat (in textele anterioare) ca dl Tudoan i-a fost prieten si pare-se ca ( Tudoran) ar fi avut si o contributie notabila la eliberarea lui Andreescu din mainile securistilor… Este atat de imoral… atat de nebarbatesc… Nu as vrea in veci sa am un prieten care este in stare sa se suceasca in felul acesta agresiv si violent la 180 de grade!!! Pai daca singur declari ca ti-ai asumat casatoria de ani buni, ca a fost hiper liber- consimtit faptul ca actuala sotie este fosta colaboratoare a Securitatii de ce trebuie sa denigrezi pe pagini intregi cititori, postaci, fosti prieteni, cercetatori, oameni de stiinta, etc.. ?? Daca, chipurile, ti-ai „asumat” o astfel de responsabilitate, du-ti-o pana la capat ! Cine iti da dreptul sa te erijezi intr-un „guru” al dizidentei, al definitiilor pe tematica, al colaborationaismului, al fostilor securisti si sa imparti sanctiuni si favoruri morale si epistemice?? Numai „albul|” conferit de fosta dizidenta? Sunt prea mare aroganta si lipsa de masura!!! Daca tu pleci de la ipoteza ca oameni ca Tudoran s-au „pierdut” pe parcurs, au putut fi manipulati, si-au pierdut logica si „stiinta”, de ce nu ar fi si reciproca valabila? Si toate aceste intrebari sunt puse doar din logica pura, si ca simpla observatoare al unor texte la modul comparativ.. Se poate, doar, constata ca textele Dlui G.Andreescu au devenit extrem de inestetice, irationale si imorale intr-un spatiu public cum este Observatorul Cultural, in timp ce dl Tudoran este liber ( indiferent de atributele intelectuale, culturale, politice) sa isi faca ce comentarii si analize doreste pe blogul sau personal!! Ce este cu excesul acesta de autoritate si de ego?? „Cine nu este cu mine/ nu gandeste ca mine, este impotriva mea” !!
Dl G. Andreescu ar trebui sa isi ia la modul serios o pauza de reflectie si sa lucreze serios la gestionarea emotiilor negative, a lucidiatii, a rationalului, a echilibrului interior atunci cand se simte atacat si „judecat” public! ( Se pare ca noile cunostinte si practici ale sotiei din „stiintele budiste” si vechile abilitati in ale psihologiei nu i-au fost de prea mare folos…).
Isi saboteaza tot mai mult propria stiinta, propria devenire profesionala, parcursul intelectual si sufletesc…si este pacat!
Ma uit la amaratii astia doi cum se cearta! Cica astia-s dizidenti/anticomunisti/opozanti/revoltati etc etc etc? Circ de rasu’ curcilor!
Isi poate cineva imagina ca liliputanii astia de mucava sa se fi putut masura cu piticu’ „odios” sau cu „sinistra”-i consoarta? Va mai puteti imagina ca vreunu’ dintre miticii astia ‘rezistenti doar prin cultura’ sa iasa in fata maselor si sa le indemne impotriva ‘aluia’ si ‘aleia’ sau macar impotriva alora mai mici de sub comanda celor doi? Cand Tara a avut nevoie de ei (in august 1977, de exemplu) s-au facut ca ploua si si-au tras plapumele peste cap de frica!
1. Nu am primit niciun comentariu al dvs. Cred ca intampinati o dificultate tehnica de care s-au lovit si altii, dupa ce sistemul de comentarii s-a schimbat pe blogul meu. Dificultatile tehnice pot fi depasite usor. Exista acolo optiuni de inregistrare pentru Disqus (preferabil, fiindca este sistemul folosit), Facebook, Guest etc. Sa va construiti o alta obsesie pe o dificultate tehnica pe care altii au depasit-o in 30 de secunde e trist.
2. Daca ati fi fost, cu adevarat, interesat sa purtati un dialog cu mine pe CERTOCRATIA, ati fi facut ceea ce se practica in asemenea cazuri: ati fi raspuns textului meu acolo unde a aparut CERTOCRATIA. Dvs. ati ales sa raspundeti in Observator cultural. Decizia dvs. are fi avut o justificare, daca CERTOCRATIA v-ar fi reuzat publicarea celor 6 texte aparute in Observator cultural. Cum ati rupt o cutuma de dialog, v-am raspuns pe CERTOCRATIA. Oricum, daca ati fi reusit, tehnic, sa trimiteti comentariul pe care „nu vi l-am postat”, el ar fi aparut, dle Andreescu. Cu siguranta. Fiti mai relaxat si nu luati orice impediment (mai ales unul tehnic) drept o conspiratie impoptriva dvs.
http://www.dorintudoran.com/intunecarile-dlui-andreescu-nicolae-plesita-si-imperativele-categorice-in-filozofia-morala-a-lui-immanuel-kant-iii/
Sunt de acord cu majoritatea punctelor de vedere exprimate în comentariul d-nei Sanda Brun. Şi mie mi se pare ca “elocvenţa” lui Dorin Tudoran este mult mai aproape de incontinenţa verbală ‒ şi că ultima serie de “spectacole” a fost de un cinism greu de egalat, dintre cele care pot discredita în mod ireversibil o persoană publică.
Doar că nici eu nu cred e vorba de un ticălos propriu zis (nici măcar de unul “rafinat”, cum opinează d-na Brun), ci de o personalitate dizarmonică, suferind de toate simptomele histrionismului exacerbat şi ale nevoii maladive de auto-promovare şi auto-publicitate.
În esenţă, probabil, un om extrem de nefericit… conştient de considerabilul decalaj dintre statutul dobândit în imaginarul colectiv şi meritele reale care stau în spatele acestui succes de o viaţă.-
L-am auzit pe baiatul lui Ion Lancranjan (era inginer la departamentul de laseri de la Magurele, s-a pensionat intre timp) acum vreo 7-8 ani afirmand ca in dosarul tatalui sau a dat de turnatoriile unui „cornel” pe care l-a identificat ca fiind mircea iorgulescu. Iar cum nu iese fum daca nu faci foc…..
Am scris si trimis rindurile aparute sub titlul „ratata prezumtie de onestitate intelectuala” aseara, fara sa cunosc comentariul dnei Sanda Brun. „Scuzele mele” nu aveau deci legatura cu consideratiile ultime ale domniei sale, desi in ordinera aparitiei, le urmeaza. Am insa acum motive sa-mi intaresc scuzele. Eforturile considerabile pe care le-am facut pentru a-i cauta o justificare lui Dorin Tudoran, in ochii mei si ai altora, aratau lipsa de atentie la argumente. El nu este, descopar dupa ultimele sale postari, decit un diletant agresiv incitat peste masura de haita insetata de singe care-l urmeaza.
Articolul “O restanta: disidenta” a vrut sa raspunda la doua intrebari. Prima fusese pusa de dl Mihnea Moroianu. In legatura cu a doua, apartinind dnei Sanda Brun, au aparut intre timp lucruri noi. Raspunzind serialului “Cum se face o porcarie”, dl Dorin Tudoran a postat pe blogul sau, acum citeva zile, un text superior/ dispretuitor intitulat ”Intunecarile dlui Andreescu: public vs. privat (I)”. Cel de ieri (“Intunecarile dlui Andreescu: profesionalism vs. diletantism (II)), imi condamna opiniile in “cazul Iorgulescu”, explicindu-le prin lipsa cercetarii dosarelor si dezinteresul pentru probele CNSAS.
Intrucit cele scrise aratau necunoasterea „bibliografiei”, am trimis un comentariu de clarificare pentru a fi postat pe blogul sau:
“Se pare ca nu ati citit analiza „Compromiterea lui Mircea Iorgulescu: responsabilitati“ publicata in doua numere ale Romaniei literare (14 şi 21 februarie 2014). Acolo sunt luate in considerare notele din dosarele lui Bujor Nedelcovici, Sorin Titel, cele din cartea “Eu, fiul lor”, cererile de deconspirare ale lui Tudor Tepeneag si Florica Jebeleanu, documentele indicate ca proba de nota de constatare a C.N.S.A.S. Articolul se refera la tot ce a fost folosit pentru a-l acuza pe Iorgulescu de colaborare. Reproduce si informarea semnata “Doru”, pusa acum pe blog si de dumneavoastra si un document olograf scris de Iorgulescu pentru a convinge cititorul ca Dorin si Doru au o scriitura complet diferita. Nu ati citit textul din Contemporanul pe luna aprilie 2014 (Gabriel Andreescu, „Greşeli ale CNSAS care au făcut victime. Cazul Ştefan Aug. Doinaş”), care analizeaza adresele CNSAS prin care au fost „deconspirati informatorii” trimise lui Mircea Iorgulescu (conform metodologiei din 2003 si 2004) si lui Dorin Tudoran (cu schimbarea de metodologie din 2009).”
Dorin Tudoran a refuzat sa posteze comentariul de mai sus. Este firesc ca administratorul unui forum (de ziar, revista, blog personal) sa faca o selectie a mterialelor primite. Regula nescrisa este ca acele comentarii care contin cuvinte injurioase sau manipulari evidente si altele din aceasta categorie sa fie oprite, lasind restul sa imbogateasca dezbaterea.
Rindurile trimise pentru blogul lui Dorin Tudoran sunt– se vede – pur informative. Nu includ nici macar un singur epitet descalificant. Dar iata, Tudoran promoveaza comentariile care-l lauda si pe cele care adreseaza injurii persoanei considerate de el adversar, eliminind in schimb datele cheie care-i amendeaza tezele.
Acest comportament atit de contrar onestitatii intelectuale reprezinta pentru mine o mare surpriza. Consideratiile anterioare privitoare la actiunile lui Tudoran, motivate de „prezumtia de buna credinta” apar dupa un asemenea test superficiale. Sunt expresia unei gindiri de tip wishful thinking pe care un cercetator ar fi avut datoria sa si-o cenzureze.
Regret.
Imi cer scuze, Stimata Doamna Sanda Brun.
Am urmărit cu oarecare interes ”duelul” acesta prelungit – ticăloșie vs. omenie. Spun ”oarecare”, fiindcă, deși am ales să intervin cu comentarii la unele texte, nu mi-am făcut iluzii că omenia va fi înțeleasă, apreciată, admirată sau că are șanse de a deveni brusc model și pentru regnul animal(v. lupul, porcul, hiena sau curcanul pensionat).
Pentru cei care nu au o cunoaștere intrinsecă a omeniei, explicațiile nu ajută, căci aceasta este o calitate fundamentală, mai presus de limbajul articulat, definitorie doar pentru ultimele rare exemplare de ființe spiritualizate de pe planetă, ce nu se aseamănă decât foarte, foarte puțin cu homo sapiens modernus. Om de omenie nu e o tautologie, ci o anomalie. Fiindcă omenia nu e astăzi trendy. Ba e chiar lipsită de profesionalism. Ticăloșia însă nu.
Îmi pare rău că domnul Andreescu a rămas cu impresia că în comentariul meu am lăsat loc pentru uimire, nedumerire sau că întrebam ceva. Domnia sa scrie : ”A fost pusă întrebarea cum este posibil ca, după cele făptuite de Tudoran, să scriu că nu-l cred un ticălos (7)”. Nu mi-aș fi permis să-l întreb așa ceva. Este convingerea sa plină de noblețe și trebuie respectată. Îi doresc să nu regrete niciodată această noblețe care-l împiedică să vadă materializarea răului cel puțin într-o parte a fiecărui lucrușor sau ființă din această lume.
În fapt, eu, în ”aroganța” mea absolută, am afirmat solemn, tot dintr-o convingere personală pe care o păstrez chiar și după informațiile și argumentele aduse de acest nou articol, că : ”Însăși teza conform căreia, în ciuda tuturor evidențelor și dovezilor scrise, nu se poate ca Dorin Tudoran să fie un simplu ticălos (”În ciuda felului în care a asumat uneori afirmaţii pline de cruzime şi nedrepte, nu-l văd pe Tudoran a fi un ticălos” – Cum se face o porcărie – I ) nu e bazată, în cazul de față, decât pe nostalgia după vremurile în care dictatura era dușmanul comun și pe dorința de a ajuta un fost prieten, proiectînd asupra lui o lumină cât de cât pozitivă, deși e clar că acesta suferă de grave probleme de discernământ.” . Iar dacă ar trebui să reiau ideea, aș spune că domnul Andreescu îl judecă și cântărește pe ”omul Tudoran” strict după cei 2-3 ani de revoltă împotriva autorităților comuniste, că orbit de lumina acelui moment nu observă ”dinamica” personalității pe care retina sa întârzie fascinată.
Da, există dintotdeauna și e îndreptățită fascinația față de eroi. Ajuns erou în urma luptei cu securitatea și cu colegii din organizația de partid, disidentul a învins, dar în elanul acestei victorii a trecut granița (și la propriu și la figurat) și din victima care era – și se lupta să nu fie – a devenit un posibil călău care pentru a-și împlini destinul are la rândul său nevoie de victime. Cum ”totul e psihologie”, iar mecanismele acestea funcționează automat, este obligatoriu ca din poziția de forță (nu doar cea fals morală) pe care o are după 1989, Dorin Tudoran să ”vâneze” și să stea mereu la pândă în așteptarea a ceea ce se cheamă victima ideală.
Dar Dorin Tudoran nu e un ”simplu ticălos”. E unul realizat profesional și familial, cult, rafinat prin meseria ambiguă pe care o exercită, chiar și sofisticat prin varietatea domeniilor în care se manifestă. O singură observație. Deși unii îl consideră ”elocvent”, eu cred că e mai degrabă ceea ce se cheamă un limbut.
Iată, de exemplu, ce scria anul acesta, de 4 martie, pe Facebook, intrînd într-o discuție în care a fost invocat, e drept, de un recent ”discipol” al său (uitat să-i fie numele !), dar care nu-l privea absolut deloc: ‘’ Ma tem ca dna in cauza are de partea sa dreptatea justitiei postcomuniste. Inteleg ca si verdictul de colaborare a dlui NB cu Securitatea va fi anulat de o curte superioara celei care l-a dat, fiindca transcrierea convorbirilor telefonice cu generalul Nicolae Plesita, adjunctul lui Iulian Vlad, au fost facute de ofiteri de Securitate, nu de… NB. E cunoscut faptul ca toti colaboratorii Securitatii imprimau discutiile cu ofiterii de Securitate,le transcriau, le semnau si apoi le ofereau celor de la Arhive pentru a ajuta Justitia postcomunista. Deci, fii mai atent cu intrebarile pe care le pui dnei in cauza, fiindca urmeaza sa apara legea prin care se spune limpede – „cei turnati s-au turnat de unii singuri”. Daca nu ma crezi, intreaba-l pe — prin intermediar academic — pe dl George Maior. Poti incerca sa verifici si cu dl Gabriel Andreescu. Cele bune.” 4 mars, 20:44
Analizînd pe îndelete rodul acestei iuți și cutremurător de subtile ieșiri în balcon, ne dăm seama că Dorin Tudoran a urmărit de foarte de aproape și cu maxim interes acest proces care a durat vreo 3 ani. Dincolo de ochiu-i telescopat cu care vede totul de peste Ocean, i se mai poate admira și importanta cunoaștere extrasenzorială. Dacă verdictul de ”necolaborare” al romancierului a fost dat în luna iunie 2014, prin puterile sale supra și paranormale Dorin Tudoran știe déjà de la începutul lui martie care va fi decizia și cine sunt responsabilii. Poate să-și traducă fiecare după text și cunoștințe cine este ”intermediarul”, cine este ”acționarul” și cine este ”consultantul”.
Interesant e că potrivit insinuării că responsabilitatea acestui verdict – pe care Dorin Tudoran spune că, în numele legii, nu-l contestă, dar în al său îl anulează pe baza unor dovezi pe care chiar Paul Goma, direct implicat, demult le-a desființat – este împărțită la trei, doar domnul Gabriel Andreescu, din cauza ”dragostei și admirației” care i se poartă( și aici trebuie să-i dau dreptate acolo unde spune că aceste bale sentimentale ale poetului sunt partea cea mai insuportabilă din tot atacul la adresa sa și a familiei sale) este lovit cu sălbăticie sub centură și, în timp ce încearcă să-și revină din șoc, manipulat cu cinism – dovada manipulării sunt scuzele false pe care Dorin Tudoran le prezintă acum public doamnei Daniela Andreescu (”Prezint scuzele mele dnei Daniela Andreescu al cărei “subiect” l-am folosit drept posibilă explicație pentru un parcurs care, până la citirea serialului dlui Andreescu, îmi era inexplicabil.”) – pentru a intra într-o polemică pe care n-o dorește și în care, din start, e condamnat la ”sinucidere” de către acest personaj înzestrat cu un indubitabil și extraordinar talent de a-și alege cu cine, unde, cum și când să colaboreze… .
Rog să nu se înțeleagă cumva că aș ataca oamenii despre care Dorin Tudoran insinuează că ar fi muncit la ”reabilitarea” în justiție a marelui romancier. Întreb doar de ce pe blog-ul justițiarului de carnaval nu vedem o adevărată campanie dezlănțuită împotriva tuturor ”responsabililor”, de ce nu citim nici o postare dedicată ”intermediarului”, nici o dezvăluire reală sau inventată despre, iată !, dl. George Maior, nici o umbră de răzbunare sau reproș împotriva lui Paul Goma(care a scris și a semnat o scrisoare extraordinară prin care declară că fostul șef de la ”România literară” nu i-a făcut niciun rău în 1977 și nici altfel), împotriva avocaților sau a celor care se presupune că l-au ajutat pe Nicolae Breban mai mult decât cu studierea dosarelor sale aflate în arhivele rearanjate ale fostei securități comuniste?
Și de ce, oare, acest mare disident comunist, curajos vultur-hoitar al culturii române de mai ieri, alege mereu victimele cele mai ușoare : oamenii buni și sensibili, femeile, bătrânii, bolnavii, morții… ?
Acum chiar că am pus o întrebare.
De ce ?
\”Nu era de aşteptat ca Dorin să ocupe poziţii de demnitate la Bucureşti, de vreme ce nu a revenit în ţară, rămînînd în Statele Unite.\”
Daca nu ma insel, Dl. Vladimir Tismaneanu a fost numit presedinte al consiliului stiintific al unei institutii publice din Romania raminind in Statele Unite.
http://www.dorintudoran.com/intunecarile-dlui-andreescu-profesionalism-vs-diletantism-ii/
Dle Gabriel Andreescu,
Ignorati referinta la intrebarea dlui M Moroianu (despre a carui viata si opera -spre rusinea mea- nu stiu nimic; respect opiniile dansului de fin cunoscator al artei pentru arta si al avatarurilor metempsihozei)
Tin sa va asigur ca am citit cu atentie si cel de-al doilea paragraf si am ramas oarecum tulburat de fortarea sinonimiei dizident/opozant/rezistent.
Ne opunem sau rezistam, aparand o constructie suficient de fortificata, incat sa merite un sacrificiu atunci cand este asediata. Din acest punct de vedere, disidenta noastra o fi fost contra, fara nici o indoiala, dar de aparat inca nu e clar daca milita pentru tabula rasa ori resetarea jocului.
In ce ma priveste, cred ca oamenii despre care scrieti, cu fervoarea omului damnat sa caute adevarul si dreptatea pana in panzele albe, isi vor fi dat seama de minoratul cultural al mediului in care traiau si vor fi incercat sa puna pe masa altceva. Ramasi fara dinti in gura au produs rugi pentru fratele Alexandru. Iluzoria garantie a integritatii corporale a nascut apeluri catre lichele si scrisori catre dragii de turnatori. Propensiunea catre libertate si fericire genereaza oricate paralele printr-un punct la o dreapta spre stupefactia incantata a spectatorilor: la o adica avem si noi, nedusii la biblioteca, dreptatea noastra, cand anonimi cautam Calea. Chiar daca nu nimerim autostrazile ne iubim potecile cum ne iubim greselile.
Ca individ, care baga din cand in cand mana in buzunar dupa banii pentru o carte, nu-mi poate fi indiferent nici numele autorului si nici buna credinta cu care se apleaca asupra temei sale. Drept care, cand si cand, caut…povestea din spatele povestii.
Un dracusor mic ma tot piseaza insa ca pierd vremea aiurea.
http://www.dorintudoran.com/intunecarile-dlui-andreescu-public-vs-privat-i/
… prin cultura, doar o intrebare pentru voi: ce credeti voi c-ati reprezentat si reprezentati la scara istoriei in comparatie cu legendarul miner Constantin Dobre care-a mobilizat si condus zeci de mii de mineri ai Vaii Jiului (august 1977) impotriva „piticului” si a sistemului lui comunist??? Ha??? Si ce-ati facut voi bai miticilor cand ati aflat ca-n Valea Jiului Minerii revoltati l-au umilit, injurat, amenintat si obligat pe ‘faimosul pitic’ sa fie de acord cu revendicarile cerute??? Va ascundea-ti prin plapume si vorbeati doar pe soptite, nu????
Pai veniti voi acuma si va laudati intre voi amaratilor cu dizidenta/rezistenta voastra prin cultura si nici vorba sa-l amintiti de faimosul si legendarul miner Constantin Dobre? Nu va e rusine bai piticilor???
Vai mama voastra de amarati si ticalosi!
@M. Constantin (?):
Citarea numelui meu într-un comentariu lipsit de cea mai elementară decenţă este, fireşte, un abuz.
Gabriel Andreescu a dat o definiţie a “disidentului” chiar la începutul celui de al doilea paragraf al articolului pe care vă străduiţi să-l persiflaţi.
Dar dvs nu sunteţi un om al definiţiilor, sau al gândirii cât de cât obiective. Sunteţi, ca şi alter ego-ul dvs Dan (Mirea?), o pisică cu clopoţei, probabil de mult ieşită la pensie, care încearcă să-şi alunge plictiseala simulând continuarea vechilor jocuri ale insinuării şi calomniei, transformate în artă pentru artă.
NB Opinia mea despre articolul propriu zis o voi exprima cu o altă ocazie.
Dle Gabriel Andreescu,
Mi-ar fi placut sa fi acordat mai mult interes intrebarii dlui M. Moroianu privind recursul la definitie. Uzul si mai ales abuzul in legatura cu semnificatia termenului „dizident/dizidenta” par a ignora faptul ca persoanele astfel catalogate au fost initial profund inamorate de o idee care le-a confiscat sufletul si spiritul. Incarnarea ideii in sisteme ‘ilegitime si criminale’ a facut vizibile rani dureroase ale amorului propriu in randul acestor indragostiti, iar tratamentul a oscilat intre terapia sperantei de corectie a deviatiilor si neputinta de a inlocui marea dragoste. In tot cazul insi cu orgoliul gandirii unor transformari radicale, motivate de amintirea paradisului, confruntati cu mecanica institutiilor progresiste au esuat in apostazie.
Este posibil ca, in aceasta situatie, vocatia de a reprezenta in mod legitim pe altii, sub forma figurii fondatoare a mandatului sa fi suferit o alunecare spre figura mecenatului, poate chiar, frust spus, a mercenariatului. Astfel ce parea clar si limpede, necesar de facut in beneficiul umanitatii gregare a devenit un cetos clar-obscur, cultivat sistematic in profitul nu se stie exact cui.
In aceste conditii, exercitiul dvoastra arheologic pune doar lumina reflectorului pe diverse personaje emblematice care au populat scena, iata, o sumedenie de ani. Nu se stie inca cine a fost/este autorul, regizorul este si el cvasianonim iar noi spectatorii nu stim daca lumina pe care o impartasiti este umbra lumanarii proiectate pe peretii pesterii ori albeata solara a n’amiezii.
Trist, daca nu indecent este ca personajele din care va construiti cazul, chiar daca nu mai sunt la varsta fragedei pruncii, bataie spasmodic indicandu-ne, pasa-mi-te, directia buna:whiskey si somon fume la extern, pop-corn si racoritoare la intern, branza de veci si apa chioara peste tot.
N-am pretenția expertizei, în materie de dizidență, anticomunism, rezistență. Mai ales după dizertația d-lui Andreescu, care – pe mine, unul – m-a siderat pur și simplu. Dacă ridici vocea împotriva regimului, dar nu contești regimul, nu ești antiregim ci doar revoltat. Dacă nu ești unanim recunoascut de anticomunist – cu probe irefutabile – nu contează ce ai avut de tras cu regimul comunist.
Nu-mi închipuiam că-i așa de complicat să dai certificat de anticomunist, dizident, rezistent, protestatar. Dar s-a contituit o hermeneutică – pare-se – tocmai în acest scop, la ale cărei criterii n-ai cum ajunge fără a fi inițiat de anumite cercuri ale teoriei și practicii, nicicum de altele.
Ca un cititor – nu mai cutez a pretinde „avizat” – înțeleg, din summa sagăi dlui Andreescu, că există un singur vinovat în toate – Radu Ioanid. Unul întreg, fără rest. Dorin Tudoran e vinovat prin contaminare – i-a-ncredințat prefața cărții sale, a și acceptat ideea că Mihai Botez ”colaborase”. Ceea ce-l pune – pe DT – în neplăcuta situație de a nu beneficia decît ”onorific” de statutul de anticomunist – cum ar veni, a fost ”un anticomunist ratat”. Ca și Goma, de altfel – care, fără managementul secției românești a Europei Libere, ar fi fost – ce? Mare lucru n-ar mai fi fost. De unde-ți vine a crede că mai important e cum ești prezentat și susținut, decît cum ai luptat și îndurat.
Corect, pînă la un punct – de-aceea și există, după toate războaiele, Monumentul Eroului Necuoscut.
În acest punct m-aș opri, indiferent la volutele pe care dl Andreescu le descrie pentru a diminua efectul antitudoranismuui său din toată saga ”Porcăriei”. Am două motive pentru asta: întîi, că – la somația de a produce dovezi careva crezînd că Tudoran n-a fost ce se pretinde – oricine dă-napoi; apoi, socotind că prea tîrzia ”revenire la sentimente mai bune”, a dlui Andreescu nu mai ajută la nimic.
Dar mă gîndesc la Mormîntul acela. Dac-am deshuma – după modelul Oprea – și-am cerceta ADN-ul osemintelor (presupunînd c-a fost identificată gena eroismului, și cea a lașității – neapărat!)
Și-am constata că parte din oseminte n-are ce căuta acolo – nu conține gena eroismului. Ba chiar, altă parte o conține pe-a lașității – deci osemintele-acelea-s impostoare.
Ei, ce-am mai putea face?
Am avea de ”restabilit adevărul istoric” sau
am putea uni la loc osemintele, sub genericul Căzuți în Luptă.
Bănuiala mea este că nici în ultimul caz n-am prea nimeri-o fiindcă probabil că principala calitate a rămășițelor pămîntești adunate sub Monument este aceea de a nu fi putut fi identificate.
Așadar, anonimatul asigură eroismul. Pe cînd identificarea diminuează aura eroică prin simplul fapt că, despre osemintele celui căzut, se mai știe și altceva. Și chiar de nu se știe încă, neîndoios că se va ști cîndva. De aici, necesitatea precauției (intelectuale).
Cu riscul de a părea brutal, vă spun ce cred despre toată povestea asta: fiindcă Mihai Botez e singurul curat, înseamnă că principala vină a celorlalți (Goma, Tudoran, chiar Andreescu) e că mai sînt încă vii.
Păcătuim supraviețuindu-ne propriei faime – da, da…
din doi „ticalosi” care au facut „o mare porcarie” a ramas doar unul: radu ioanid. dorin tudoran a fost scos din cauza (ba si complimentat generos), poate ca o renunta cumva la replica pe care dl andreescu-ghitescu o merita cu prisosinta.