Obiectivitatea frumosului
- 11-02-2010
- Nr. 512
-
Vlad Mureşan
- ESEU
- 6 Comentarii
Esteticile contemporane susţin că frumosul este o creaţie liberă, ficţională şi subiectivă. Împotriva acestor false determinări, vom arăta că frumosul, în sensul său autentic: 1. nu este propriu-zis o creaţie, ci o descoperire; 2. nu apare prin libertate, ci prin necesitate; 3. nu este o ficţiune, ci o formă a adevărului; 4. nu este subiectiv, ci obiectiv. Definiţii I. Numesc operă de artă acel lucru vizibil (făcut din piatră, lemn, culoare, cuvînt sau sunet) care trimite la altceva, de ordin invizibil. Spre deosebire de un lucru ordinar, identic cu sine, lucrul este aici sacrificat (oferit) în vederea a ceva de ordinul semnificaţiei. În configuraţia vizibilă se ascunde, aşadar, cu totul altceva, o configuraţie invizibilă. Lucrul este, deci, doar suportul, materia sau carnea formei, care exteriorizează (plasticizează) în sensibil conţinutul operei de artă (semnificaţia ei interioară invizibilă). Dacă ar fi doar lucru, nu ar avea sens. Dacă ar fi doar sens, nu ar mai exista în lucru (adică ar aparţine doar conceptului neîntrupat, deci adevărului, nu şi frumosului). II. Numesc contemplaţie sesizarea invizibilului prin care accedem noetic la spaţiul ideilor (sensurilor). Contemplaţia presupune deci o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) şi un subiect pur (eliberat […]
hmmm…incerci sa abordezi un subiect contemporan cu modalitati invechite.in contemporaneitate nu se mai pune problema frumosului.oricum merita citit(am mai sarit randuri)
O gluma foarte buna, daca ar fi fost o taietura dintr-un ziar ingalbenit (si va propun sa meditati asupra sensului peren al… ingalbenirii, ca tot suntem pe suport electronic). Pacat pt. dl. Muresan ca muzica nu s-a oprit la Wagner, nici poezia la Dante, nici pictura la Caspar David Friedrich. Exista totusi lucrari care propun \”sensuri\” singulare, i.e. nu se refera la nimic altceva in afara universului constituit de artist. Arta prin excelenta poate creea o lume, (asta e bataia lunga a \”declamatiei\” lui Nietzsche). Didacticismul propus de V. Muresan (arta trebuie sa fie astfel) este absolut surprinzator in lumea lui Rene Char, Ezra Pound, Saint-John Perse, Nichita Stanescu, Jean Degottex, Yves Tanguy, Mark Rothko, Yannis Xenakis, Horatiu Radulescu sau Helmut Lachenmann (enumerand numai cativa dintre cei foarte stapani pe creatia lor). Nu-i nimic, ne facem ca nu vedem, nu citim, nu auzim demult, postuland o lume procustian-platonica din care eliminam tot ce nu pare rational, \”semnificativ\”, \”inteligibil\”, gata prezent in intelect, i.e. de contemplat. Si tot ce ne ramane este sa \”reprezentam\”. Quo vadis, pulchritudo?
Nici in filozofie, d\’apoi in stiinta nu merge, exista domenii vaste de activitate care functioneaza si fara sa stim ce \”semnificatie\” au fenomenele, in afara imaginatiei poetice. Spinuri legate ca doua fete ale unei monezi, pozitroni care merg inapoi in timp – iata : \”meteoriti transcendentali\” ori povesti scoase din poezia suprarealista, urme pseudointeligibile ale unor semne fara inteles? Nici fizica nu ne mai spune nimic, nu descrie nimic, nu corespunde…
e placut sa citesti un asemenea text,eseu.
vei deveni in viata un om daca ai caracter ,omenie prosperitate in sufletul tau daca esti inteligent ai si imaginatie sa stii oricit de rau de bun indiferent de cum ai fi sa stii ca tot timpul vei fi apreciat de cei care stiu a aprecia.
textul este foarte stiutor si privit la ceea ce te priveste in viata ca sa stii.
superb! imi place! total adevarat! chestiune de obiectivitate a subiectivului in neintelegerea nonrationala a libertatii elective ca necesitate de alegerea noncreatoare de computere existente deja din eternitate ca predestinare a scrierii textului. nu inteleg dar ce sa scriu si eu blestemat a fi geniu in pustiul noninteligibilitatti suprapolitice. bine ca sunt sublim de structurat dandu-mi roata in jurul propriiilor mele concepte ca un caine noetic in jurul propriei cozi. si totusi sunt confuz cu privire la necesitate si la relatia ei cu libertatea.
ce spleen creator!