Odessa: 70 de ani de la masacru

Demonul morţii a apărut pentru prima dată în acea toamnă, la Odessa, pe strada Engels. Aici, pe 22 octombrie 1941, aproape de ora 6 după-amiaza, o clădire masivă din faţa parcului Sevcenco a sărit în aer. Era stabilimentul Comandamentului Militar român instalat cu cîteva zile înainte în fosta clădire a NKVD-ului. În următoarele zile, au fost scoase de sub dărîmături 135 de corpuri, morţi şi răniţi. În urma deflagraţiei, şi-au pierdut viaţa aproape toţi membrii Statului Major al Diviziei 10 Infanterie. Printre cei decedaţi s-au aflat un general român, ofiţeri superiori, subofiţeri, soldaţi şi ofiţeri germani. „Oraşul spînzurătorilor” Un reflex violent şi un impuls antisemit, combinaţie toxică sădită ani la rîndul în România anilor ’20-’30, poate chiar şi mai înainte, au împins la un masacru fără precedent. Represaliile autorităţilor române au debutat imediat, sub comanda generalului Con-stantin Trestioreanu. Deşi minarea clădirii a fost o operaţiune secretă a NKVD, ai cărui genişti au plasat aproape trei tone de exploziv (1), autorităţile militare române au găsit de cuviinţă să-şi aleagă victimele din rîndul po-pulaţiei civile a Odessei, procentul covîrşitor al celor anihilaţi fiind de origine evreiască. Important de precizat că pentru regimul antonescian, care cucerise cu şase zile în urmă oraşul-port de […]