ON-LINE. Carte noua la LiterNet

Un paseist. Ceea ce s-a observat mai putin la Traian T. Cosovei e faptul ca, in realitate, poetul e un paseist. Cadrul modern, metropolitan al versurilor sale, luminile de neon sau scrisnetele masinilor de otel sint lucruri inselatoare, daca nu superficiale, si, in orice caz, ele nu provoaca in sensibilitatea autorului exultanta insotitoare a sentimentului vietuirii moderne. Dimpotriva, gara de provincie, peronul, aeroportul dezafectat, cinematograful de cartier ori bodega de periferie, intr-un cuvint realul marunt si stingher reprezinta locurile simbolice ale poemelor lui Cosovei. Acestea sint locuri de „margine“, mai mult fantomatice decit reale, iar poetul se doreste a fi in totul un „marginal“, un frate de cruce al declasatilor, al dezmostenitilor si perdantilor vietii, al celor aratati cu degetul in lume. Sentimental pina la ultimele fibre, el alege aceste spatii ale nimicului si pentru faptul ca aici se pot manifesta in voie melodrama si melancolia, singuratatea si tristetea, trairi indreptate cu precadere cu fata spre trecut. De un trecut, de asta data al lecturilor, sint legate si amintirile livresti cele mai pregnante, care furnizeaza poemelor lui obsesive imagini recurente, cum sint cele provocate de Fetita cu chibrituri, de Cei trei muschetari sau de Robinson Crusoe. Asadar, desi la prima […]