Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Oraşul dosarelor şi biblioteca lui Babel
- 27-05-2011
- Nr. 576
-
Peter Dan
- OPINII
- 4 Comentarii
Unde este înţelepciunea pierdută în cunoaştere? Unde este cunoaşterea pierdută în informaţie? T.S. Eliot Într-un comentariu recent referitor la problemele legate de deconspirarea relaţiilor dintre unii scriitori de marcă şi Securitate, Lucia Hossu-Longin îl citează pe Bellu Zilber comentînd vorbele lui Mişu Dulgheru, unul dintre anchetatorii săi: „Ascultam halucinat visul unui securist. Vedeam oraşul dosarelor, cu blocuri înalte, străjuite de oameni înarmaţi, cu nesfîrşite săli (şi) rafturi pline cu dosare pe vîrstă, profesiuni, naţiuni, totul ordonat după sistemul zecimal, şi imensa catedrală din mijlocul oraşului, cu Mişu la amvon, predicînd transfigurat mulţimii nesfîrşite de credincioşi cu dosare. Fiecare locuitor al oraşului cu dosarul lui“. Borges a imaginat biblioteca lui Babel, nesfîrşită, conţinînd toate cărţile posibile. După cum comentează Gleick, biblioteca lui Babel conţine totalitatea informaţiei existente şi posibile, dar, în acelaşi timp, zero informaţie: în absenţa unui criteriu pentru a stabili care cărţi sînt adevărate şi care false, toate sînt echivalente. Cititorii rătăcesc prin ea căutînd zadarnic Catalogul care explică principiile de organizare a bibliotecii şi locul unde pot fi găsite cărţile importante. Există un zvon că Bibliotecarul a citit catalogul şi acum e atotştiutor, un Dumnezeu. O problemă diferită marchează oraşul dosarelor. Compilat de aproximativ 27.000 de […]
Nu ma gandisem pana acum la aspectul raportului dintre “informatie” si “zgomot” in ansamblul documentelor din arhiva unui serviciu secret, si nici nu stiu in ce masura cei care lucreaza in astfel de sisteme si-au pus aceasta problema si cum o rezolva. Ea este, acum asi zice ca in mod “evident”, de o enorma importanta, si apreciez articolul Dr. Dan pentru a o fi semnalat. Ea nu se aplica doar arhivei securitatii, si nici doar serviciiilor secrete in general, ci oricarui sistem de comunicare, inclusiv celui de aici, din Observatorul Cultural. As observa ca texte de tipul atacului la persoana reprezinta mai degraba zgomot, distragand atentia de la dezbatearea de idei, reducand impactul contributiei autorilor, ca si dorinta loe de a se angaja intrun efort comun. Din acesta persepctiva, este de gandit cum putem reduce zgomotul si sprijini dezbaterea de idei de aici. Cum cenzurarea textelor afisate ar limita libertatea de exprimare a fiecaruia, solutia pare a depinde mai mult de masura in care noi, cititorii, reusim sa evitam capcanele; este o solutie sigur imperfecta, dar este singura pe care o vad acum, si m-as bucura sa “aud” de la alti cititori idei mai bune. Oricum, ceva trebuie sa facem, pentru a putea sa avem aici o discutie centrata pe cautarea/gasirea de solutii la maldarul de probleme cu care ne confruntam.
Multumesc,
Vasilescu
Chuang Tzu, nu ar fii scris nicodata ceva atit de
vitriolic. Poate ca nu l-ati inteles pe Chuang Tzu asa cum nu l-ati inteles pe Dr. Dan.
Dr. Dan, ilustrul universitar fara opera, a recidivat cu un articol scris in acelasi stil ieftin jurnalistic, invartind malonest cateva teorii si idei prafuite, cateva citate tendentios alese, pentru a relativiza arhiva odioasei Securitati ca sursa informationala. Ne amintim ca, nu demult, un tanar cercetator i-a atras atentia – chiar pe acest forum – asupra propriei sale tinereti comuniste, anuntand apropiata publicare a unor informatii in acest sens. Se pare ca ilustrul universitar necunoscut (sau cunoscut doar prin paginele OC) a stat, s-a gandit si a tras concluzia ca de la odioasa arhiva trebuie sa i se traga beleaua. Cine naiba altcineva sa mai tina minte ce a facut un pui de nomenclaturisti ideologici in anii ’60-’70? Acum isi pregateste terenul pentru viitoare negationisme. Fraza aceasta e fascinanta: „trecutul totalitar dezarmează mecanismul de primenire al memoriei: trebuie să-ţi aduci aminte de tot, pentru că oricînd poţi fi acuzat de ceva, cît de trivial.”
Arhiva Securitatii nu are nici o valoare de adevar, nu-i asa? Voia doar sa-i distruga pe „nonconformisti”, mai ales cand erau odrasle de aparatchiki. Ce-ar fi d-le Dan ca, pana la terapia nationala in care va pricepeti nevoie-mare, sa incepeti o terapie individuala. Va amintiti ce si-or fi amintind dosarele Securitatii? va aduceti aminte pe unde a-ti dat cu alb peste negru? Asa, in mod igienic… ca sa aveti „deschidere” spre viitor.
Eu zic totusi sa nu va faceti griji. Cui ii pasa de dr. Dan? Nici macar celor care-i citesc scremutele articole.
Dr. Dan a scris din nou un articol fascinant despre ce inseamna a fii pentrucontra.
Senzatia mea este ca cel putin o parte din Securisti a caror gindire a fost inlocuita de slogane credau ca ei fac bine. Nu erau rau voitori ci doar naivi. Grupa asta mi s-a parut todeauna cea mai periculoasa. Stiind ca esti rau voitor, stii unde si cum minti.
Dar daca crezi ca de fapt faci un bine, devotamentul si orbirea sint cumplite. Si la fel si consecintele.