„Oraşul meu seamănă cu o aşezare din Amazonia“

Dialog cu Ion BARBU

  • Recomandă articolul
Domnule Ion Barbu, cum aţi ales pictura şi cînd aţi ajuns la stilul dvs de a desena, acum recunoscut de toată lumea? Apreciez faptul că mă asociaţi distinşilor mei confraţi, pictorii, dar ţin prea mult la statutul meu de caricaturist ca să nu vă contrazic. Cu privire la data la care am ajuns la stilul invocat, mă cam lasă memoria. Dacă stilul e omul şi omul e bărbat, nu ştiu la care timp să mă opresc: cînd am terminat armata, cînd am cunoscut femeia sau cînd mi s-a răspuns prima dată la „Poşta Redacţiei“?   Numele, celebru în literatura română, v-a ajutat cumva în cariera artistică sau din contră (de exemplu, dacă dai o căutare „Ion Barbu“…)? Vi s-au întîmplat chestii interesante legate de numele pe care-l purtaţi? Este dificilă întreprinderea asta de a-mi transforma numele ilustru în renume propriu. Dar trebuie văzută şi partea plină a căldării. Ce s-ar fi întîmplat dacă pe certificatul de naştere mi-ar fi fost scris Mihai Eminescu? Sînt însă şi avantaje. De pildă: la o lansare la Tîrg (fac referire aici la evenimentul apariţiei volumului personal Joc Fecund), jumătate dintre cei veniţi erau pentru Joc Secund. Sau, cu altă ocazie, un distins om de […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.