„Orice film este un exerciţiu“

Autoportretul unei fete cuminţi a avut premiera românească în urmă cu cîteva săptămîni, după ce a fost prezentat, întîi, la Rotterdam. Un film atipic în peisajul desenat de Noul Val, de care îl leagă, în același timp, fire vizibile și invizibile, Autoportretul… cu care-și face debutul regizoarea Ana Lungu (anterior, coregizoare la lungmetrajulBurta balenei) urmărește tribulaţiile „maturizării“ unei tinere, Cristiana (Elena Popa), dependentă, financiar și/sau emoţional, de părinţi, amantul căsătorit și de prietenii cinic-boemi. Nu e un film militant feminist, însă e unul care privește lumea prin ochii Cristianei, iar pe Cristiana – prin ochii unei autoare-femei, ceea ce, în cinemaul românesc, nu se întîmplă prea des.   Cît timp ai lucrat la Autoportretul unei fete cuminţi și ce anume te face să stai atît de mult pe un proiect? Am început să lucrez la scenariu acum cîţiva ani, cînd părinţii mei s-au mutat din casa în care locuiam împreună și am rămas să stau singură, într-un apartament din București. Și m-am hotărît să-mi iau un cîine. Pînă la urmă, nu mi-am mai luat cîine și am făcut acest film. La scenariu am lucrat cam doi ani pînă am ajuns la o formă de care să fiu oarecum mulţumită și […]