„Partea de patrie“ a lui Norman Manea

Norman Manea este un scriitor incomod. Nu prin vreun discurs scăpărător-retoric, abraziv, scrîșnitor sau brutal-amenințător, ci prin forța de a rămîne fidel propriilor idei, de a respinge nepăsarea, de a pune în discuție – nuanțat, cu calm, cu eleganță și aparentă detașare – probleme delicate. În cazul său, simțul realității se profilează în idei nedecolorate în spatele unor perdele de cețuri înalt metafizice, care să lase loc confuziei și să legitimeze reversul, chiar dacă adevărul este prins, uneori, prin porți doar întredeschise.   Norman Manea, Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian, Editura Polirom, Iași, 2010, 368 p. Norman Manea, Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici, Editura Polirom, Iași, 2008, 520 p.   Indiferent că scrie proză sau eseistică, Norman Manea este tipul de scriitor pentru care „implicarea în istoria națiunii din care faci parte“, odată cu „înțelegerea și asumarea acestei istorii“ nu reprezintă o chestiune volitivă exterioară, ci o nevoie lăuntrică, incontrolabilă. „De ce, pentru ce, cu ce folos?“, se întreabă autorul în recentul volum Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian, în paginile căruia sînt reunite convorbiri purtate între anii 1999 și 2010. Consecințele apăsătoare și dureroase ale acestei implicări în viața cetății, cu sau fără voia locuitorilor […]