Patrick Modiano – toujours recommencé

În Cahier de l’Herne din 2012 dedicat lui Patrick Modiano există două portrete, unul de tinereţe realizat în tuş de J. M. Le Clézio şi un altul, din 2011, de Miquel Barceló, care marchează două perioade diferite ale vieţii şi creaţiei scriitorului francez şi, în acelaşi timp, surprind în fulguranţa tuşelor un joc necontenit de clar obscur, de contururi care par a se şterge fără a dispărea cu totul iar aceasta este caracteristica principală a literaturii scrise de laureatul Premiului Nobel 2014: savantul dozaj dintre exactitatea, uneori surprinzătoare, a datelor, numelor, străzilor, faptelor diverse, frazei, termenilor şi vagul nedefinit, nostalgic şi misterios care înconjoară personajele sale şi se răsfrînge implicit asupra scriiturii. O temă majoră asupra căreia se opreşte doar pentru a o drapa în pliurile unei ambiguităţi profunde este căutarea, căutarea unei persoane, a unui traseu, a unui destin prin intermediul unui nume, al fotografiilor, al actelor de identitate, ba chiar şi al unor numere de vechi telefon (ziarul L’Express a observat că cel puţin cinci personaje – aparţinînd unor romane diferite –, locuind la cinci adrese diferite, au toate un acelaşi număr de telefon : Auteuil 15-28). Date exacte pe care sînt grefate nesiguranţa şi incertitudinea dar şi confuzia […]