Pe culmea dealului arcos…

Dolores TOMA Despre gradini si modurile lor de folosire Editura Polirom, Colectia „Plural M“, Iasi, 2001, 240 p., f.p. La intrarea in gradina In camera de lucru, pe marginea canapelei, in autobuz (daca ai loc), in personalul Brasov-Teius (daca e cald), inainte de culcare sau dis-de-dimineata, ca remediu al surmenajului sau ca vitamina intelectuala (nu e vorba de un flacon), cartea Despre gradini… a lui Dolores Toma, profesoara de literatura franceza la Universitatea din Bucuresti si autoare a unor volume axate in general pe premodernitatea franceza si, mai recent, pe istoria mentalitatilor, se poate citi cu delicii mai mari numai in parcuri si gradini publice, in medias res. Privirea, aruncata cind pe paginile cartii, cind pe priveliste, ar transforma respectiva gradina intr-un muzeu al carui ghid te-ai trezi ca-l tii in mina. Pentru ca nu exista gradina publica bucuresteana care sa nu fie inventariata de autoare, cu ajutorul documentelor celor mai avizate, alese pe sprinceana. Pornind de aici, gradina ti s-ar infatisa ca un palimpsest. Te uiti la lacul din Cismigiu – vezi lebedele care inainteaza printr-o pasta verzuie (lacul de astazi) pe la 1860, petrecerile cu lautari sau delasatorii sacagii supravegheati la munca de jandarmi calari. Te plimbi de-a […]