Pentru Fundatia Popescu

„Nici pina in ziua de astazi n-am putut intelege relatia lui Cristi cu moartea lui. Precizez: nu este vorba neaparat despre Cristi-Poetul, ci despre Cristi-Fratele. Mi-a fost greu, de 9 ani incoace, sa inteleg de ce lucrurile nu s-au oprit la un simplu exercitiu de stil si au trebuit sa ajunga pina la moartea lui reala. Mai ales ca moartea reala a lui Cristi inseamna, intr-o oarecare masura, si moartea celor care l-au iubit. Pina la urma am invatat sa inteleg ca nu din moartea reala a lui Cristi trebuie sa incercam sa invatam ceva, ci din viata lui: din felul sau de a fi si din textele sale. De aceea, abia acum imi este clar sensul existentei unei Fundatii POPESCU, pe care am creat-o cu citiva ani in urma, fara insa sa stiu cu precizie la ce poate ea folosi. In nici un caz la organizarea de comemorari succesive. Pe de-o parte, pentru ca, la urma urmei, devine plictisitor sa comemoram pe cineva atita timp, an de an. Iar frate-miu era oricum, numai plictisitor nu. Pe de alta, pentru ca trebuie sa facem disocierea intre moartea reala a lui Cristi, cea care se traieste la nivel individual si care […]