Pentru memorie

Pe zidul de la intrarea blocului din vecinatatea Muzeului Literaturii a aparut, de putine zile, o placa alba inscriptionata lapidar: „Aici a trait si a creat intre anii 1951-1999 poeta Maria Banus“. Nici un cuvint in plus, cum se procedeaza in asemenea imprejurari, pentru a preciza cui apartine initiativa si daca traducerea ei in practica, tocmai acum, ar trebui raportata la vreun considerent de actualitate. Pare consemnarea stricta a unei realitati locative. O formula mai plata era greu de gasit. Se vede cit colo intentia de a evita orice sugestie omagiala, de a nu angaja cu nimic aprecierea „creatiei“ zamislite in anii cind poeta a vietuit intre zidurile imobilului, brusc scos din anonimat, tocmai fiindca in acest spatiu au fost adunate in pagini de carte ginduri si sentimente capabile sa innobileze existenta efemera. in ciuda reticentelor prea evidente, gestul vorbeste de la sine. El retine atentia trecatorului, separa oarecum apele in favoarea opiniei publice, intrucit masoara zadarnicia tentativelor de a refuza la gramada orice merit activitatii desfasurate de poeta. Nimeni nu cere sa fie absolvita de erorile comise, dar nici sa i se anuleze, printr-un radicalism critic deplasat, implicatia in evolutia lirismului nostru din deceniile anterioare. Deunazi, uitarea ei ostentativa […]