Pentru o lume mai bună, o altă paradigmă

Dacă omenirea vrea să supravieţuiască, ea trebuie să se schimbe. Pentru a avea un viitor. „Viitorul – crede Houellebecq – va fi feminin“ sau nu va fi deloc. Lui Michel Houellebecq (Particulele elementare, traducere şi note de Emanoil Marcu, ediţia a II-a, revăzută, Editura Polirom, 2012) îi place, ca lui Huxley sau lui Orwell, să iscodească viitorul condiţiei umane, din care face parte condiţia femeii. Din multitudinea de subiecte ale romanului, m-a incitat această temă, cu atît mai mult cu cît, prin invazia islamică actuală, chiar modestele cuceriri occidentale pe tărîmul emancipării femeii (rămînînd, totuşi, în esenţă, o societate falocratică), sînt ameninţate. În această carte, precedîndSupunerea, se aude tranşant vocea profetică a autorului: „Islamul, aşa cum se prezintă, e de departe cea mai falsă şi cea mai obscurantistă dintre toate religiile“, fiind, în opinia autorului, „pe termen lung – condamnat“ (asta rămîne de văzut!). Cînd, în Europa, după Ibsen, femeile au dobîndit, cu trudă, poziţii emancipatoare, ne trezim în prezent cu iminenţa unei lumi vecine cu barbaria, o lume descrisă şi de Oriana Fallaci, în celebrele ei reportaje, despre societăţi în care segregarea şi dispreţul faţă de femeie ating cote strigătoare la cer.   Avînd „geniul detaliului semnificativ“ (Alain Finkelkraut), […]