Pentru o nouă expresivitate în literatură şi artă

Din 2008, de cînd scandalizase lumea culturală autohtonă cu incendiarul opIluziile literaturii române, Eugen Negrici n-a ieşit la rampă decît ocazional, cu prilejul reeditării unor studii mai vechi despre care a crezut, probabil, că vor avea parte de o receptare vioaie şi curajoasă, liberă de prejudecăţi, pe măsura îndrăznelilor lui teoretice, de stil şi metodă critică. Dar n-a fost aşa. Cărţile domniei sale n-au mai tulburat, ca odinioară, apele parcă din ce în ce mai stătute ale foiletonisticii actuale. Dezamăgit de lipsa receptivităţii publicului cititor, Eugen Negrici s-a decis să rescrie integral doar Expresivitatea involuntară, volum care i-a adus faima de hermeneut nonconformist în anii ’70, stîrnind panică printre exegeţii încremeniţi în convenţii, îndeosebi printre „specialiştii“ în epoca veche. Înainte de toate, trebuie precizat că, înFigura spiritului creator şi Imanenţa literaturii, universitarul bucureştean evidenţia mecanismele de producere textuală focalizate pe conceptele de „autor“ şi „operă“, pe cînd, înExpresivitatea involuntară, era luat în vizor receptorul, cu potenţialele lui facultăţi creatoare. Pariind, şi de data aceasta, pe receptor şi acordînd un spaţiu consistent analizei artelor vizuale, Eugen Negrici reiterează provocatoarele sale interpretări de altădată într-o carte nouă, de o surprinzătoare originalitate, în care literatura nu mai este privită ca formă suficientă sieşi, […]