PERFORMANCE SI CORPORALITATE POSTMODERNA

Dansul contemporan nu e o prezenta vie in viata publica a culturii romanesti actuale. Infiintarea unui Centru National al Dansului la Bucuresti e un fapt de data prea recenta pentru a fi putut marca o schimbare, iar activitatea celor mai multi dintre coregrafii romani se desfasoara oriunde in afara tarii. Lipsesc creatiile coregrafice (altfel decit ca aparitii sporadice), lipseste publicul, lipsesc comentatorii avizati, educati la o alta scoala decit cea a dansului clasic si modern, si lipsesc, mai ales, dezbaterile si meditatia aplicata asupra temelor si preocuparilor actuale din dans. Informatia vine, exclusiv, dinafara, fragmentar si mediat, cu un decalaj temporal inevitabil. Un astfel de decalaj exista si intre textul lui André Lepecki publicat in acest supliment al Observatorului cultural – aparut in original in 1999 si tradus in romaneste in 2005. E insa un articol teoretic important, familiar, din alte surse, multora dintre coregrafii romani, dar ale carui subiecte trec dincolo de domeniul restrins al dansului. Piele, corp si prezenta in coregrafia contemporana europeana analizeaza – prin exemple de acum canonice in dansul postmodern (creatii ale Verei Mantero, Jerôme Bel, Boris Charmatz) – probleme cheie si chestiuni de maxima actualitate in artele spectacolului: prezenta, corporalitatea si nuditatea, performance-ul si […]