Piaţa Universităţii

Mulţumesc revistei Observator cultural pentru iniţiativa de a rediscuta problema Pieţei Universităţii, care, ca spaţiu simbolic al Revoluţiei Române, împlineşte majoratul. Prin urmare, îmi asum sarcina, ingrată, de a reaminti cel puţin istoria postbelică a locului, care, cred, explică destul de mult din contemporaneitatea lui şi, oricum, pune în perspectivă şi ultimele două decenii.   – 1956-1957   Concursul pentru sistematizarea Pieţei Nicolae Bălcescu (i.e. a zonei Intercontinental-Teatrul Naţional de mai tîrziu) este primul de după război. Iniţial, în 1946, se punea problema demolării spitalului Colţea şi a amplasării acolo a unei opere noi. Există documente referitoare la o vizită la faţa locului a lui Petru Groza, în privinţa acestui subiect. Edificarea operei în amplasamentul actual, în 1953, în conjuncţie cu Festivalul Internaţional al Tineretului, a îndepărtat însă spectrul demolării. Zece ani mai tîrziu, arhitecţii vremii păreau să iasă mai greu decît s-ar putea crede de sub presiunea calapodului realist-socialist. Alternativa la realismul socialist era cel mult modernismul clasicizant, practicat bunăoară de Henselmann în cazul Stalin-Allee din Berlin. Cele două proiecte cîştigătoare exaequo (ceea ce dovedeşte lipsa de entuziasm în a edifica de fapt pe vreunul dintre ele „în stare pură“) sînt perfect identice sub raportul concepţiei urbane, amintind de […]