Piesă neterminată pentru o etică mecanică

Înainte de 1989 nu puteai face un pas în cariera profesională dacă nu erai membru al partidului unic. Înregimentarea începea din facultate, cînd studenţii cu medii foarte mari deveneau, aproape automat, membri de facto ai partidului comunist român, deţinători ai carnetului roşu care, deşi nu garanta o evoluţie profesională ulterioară, te lăsa, cel puţin, să visezi la posibilitatea unui doctorat sau a unui post într-un institut de cercetare, la vreo editură sau chiar în învăţămîntul superior. Un singur coleg de generaţie, cu rezultate excelente, a avut curajul să spună „nu!“ invitaţiei de a deveni membru de partid – Caius Dobrescu –, fără ca gestul lui să aibă urmări dramatice, semn că pînă şi partidul unic tolera valorile neînregimentate.   După douăzeci de ani de democraţie originală, actuala coaliţie de guvernămînt a reuşit performanţa incredibilă de a înlocui criteriul competenţei profesionale cu cel al apartenenţei la un anumit partid politic – unul dintre cele două aflate azi la guvernare. În pofida declaraţiilor de bune intenţii ale reprezentanţilor PDL şi PSD, operaţiunea „deconcentratelor“ este o întoarcere în era PCR – adică Pile, Cunoştinţe şi Relaţii. Schimbarea tuturor şefilor din instituţiile locale – directori din inspectorate şi unităţi şcolare şi sanitare, printre altele […]