Pipa, Guernica si Amphitrita. Interviu cu Horatiu MIHAIU

Stiu ca Amphitrite este un proiect mai vechi de-al tau si as vrea sa te intreb cum l-ai defini in contextul preocuparilor tale pentru avangarda si pentru un tip de picto-teatralitate? Am fost intotdeauna fascinat de perioada literara pe care a pierdut-o Romania, de toata avangarda din anii ’20 si pina la inceputul celui de-al doilea razboi mondial. M-a preocupat zona scriiturii onirice, care, vizual, este foarte ofertanta si care a fost foarte putin explorata, in sensul gasirii unor resorturi de adincime. A fost o avangarda de mare forta in Europa, obturata la noi de sistemul politic, desi ar fi putut sa se impuna la fel de puternic ca teatrul absurdului. Mi se pare ca, mai nou, foarte multi regizori lucreaza in zona teatrului de imagine, de miscare, insa nu totdeauna justificat sau asumat. Eu am lucrat asa de la inceput si, din pacate, am vazut multe lucruri facute in sine, pur decorative, doar urmind o moda, nimic altceva. Problema e ca trebuie sa rezonezi cu acest tip cu totul special de teatralitate, cum spuneai. Eu, venind din aria arhitecturii si a scenografiei, probabil ca am un atu in acest registru si n-as vrea sa ajung in situatia in care […]