Planetele lui Leon

Niciodată nu se pierde nimic definitiv. Ne-au rămas de la el cuvinte meșteșu-gite, amintiri în efigie, bucăți de text pe care le vom cita la nesfîrșit, idei primite de-a gata, dar mai ales memoria unui om de o rară generozitate. O ființă caldă, nedescoperită, calmă, liniștită, temperată. Leon Volovici a fost un om care a trăit și a murit în tăcere.   L-am văzut ultima dată la Tel Aviv și la Ierusalim, acum trei săptămîni, la o conferință organizată de Institutul Cultural Român. Știam de boala sa, era vizibil schimbat, cu o culoare palidă, se mișca greu, vocea, cu accentul său moldovenesc inconfundabil, îi era joasă. Ne-am promis că ne vom revedea curînd. Pe 16 noiembrie, mi-a scris ultima dată. Un mesaj cald, demn de amintirea lui.   Iași, Varșovia, Ierusalim. Leon Volovici a gravitat toată viața între planetele lui, pe care le-a adorat și cărora le-a fost mereu fidel. A pendulat continuu între trei centre spirituale: „…nu cunosc decît trei planete – una cu centrul la Iași, alta, cea din care a venit Hania (soția sa, n.m.), cu centrul la Varșovia, și a treia, cea mai misterioasă, cu centrul la Ierusalim. Cum vezi, mă plimb și eu de la […]