POEME INEDITE. Cîntec pentru Estera

Cîntec pentru Estera (1) Prin trupul geometric aşezat se cuibăresc orbitele lui Aton Ţi-e mîna unsă-n  lanţuri încerc să ţi-o desfac Ţi-e gîtul strîns gîteşte încerc să ţi-l desfac Ţi-s ochii prinşi ochieşte încerc să ţi-i desfac Ţi-s prins de buze sînge încerc să mă desfac Surorile-ţi sînt sterpe încerc să le renasc Te chem, Estera, te chem mireasă Cîntec pentru Estera (2) Îmi sfîşii carnea mîinii drepte păstrîndu-mi braţul os cu os ibovnice cu buza groasă îmi strică somnul zgomotos Treptat mă simt dinspre-năuntru mi-e neted ochiul ca în palmă şi arcuindu-mi trupul ca pe-o armă de fruntea ta încet mă umplu Obrazul alb, Estera, obrazul ca de zeu îmi poartă învierea în pîntecul tău greu Te chem să-mi fii mireasă Obrazul alb, Estera Ţi-s ochii cei mai umezi şi pruncu-ţi va fi zeu Cîntec pentru Estera (3) Din praful ce-ţi acoperă piciorul se naşte leneş ca o piramidă un trup scorţos de anhidridă înlocuind în seara asta Panteonul Încerc din pasul tău  limfatic să desluşesc un gust mai aromatic şi răsucindu-mi muşchii de hienă încap în gura ta maternă Un vagabond, Estera, cu buzele uscate îţi vede talpa udă pe malul Mării Moarte Cîntec pentru Estera (4) Nu […]