În cadrul Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara (25-28 octombrie), a treia seară este consacrată poeziei. Sub genericul: Maraton de poezie prin Europa Centrală și de Sud-Est!, în Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara, vineri, 27 octombrie, de la ora 18.00, vor fi prezentate lecturi publice cu participarea următorilor poeți: Robert Simonišek (Slovenia) – selecție de poeme, traduse în limba română de Eva Catrinescu; Erdős Virág (Ungaria) – selecție de poeme, traduse în limba română de Ildikó Gábos & Şerban Foarţă; Tanja Stupar-Trifunović (Bosnia și Herțegovina) – selecție de poezii, traduse în limba română de Borco Ilin, Jovan Zivlak (Serbia) – selecție de poeme, traduse în limba română de Slavomir Gvozdenovici Alexiu, Jacek Dehnel (Polonia) – selecție de poeme, traduse în limba română Constantin Geambașu și Passionaria Stoicescu, Eugen Bunaru, Slavomir Gvozdenovici, Ana Dragu, Costel Stancu, Domnica Drumea. Amfitrion: Robert Șerban. Săptămîna trecută, revista Observator cultural a publicat un Supliment consacrat întregului festival, astăzi, revenim cu o selecție din poeții invitați.
Robert Simonišek (Slovenia):
Apărarea
Poţi să mă legi la ochi, să învîrteşti bulevardele
să modifici albiile rîurilor, să ştergi urmele,
pe care ani de zile am învăţat să le descifrez,
poţi să pui o pădure de nepătruns în calea viselor
Poţi să-mi împresori cartierul, să angajezi detectivi,
să mă hăituieşti de la Marea Baltică pînă-n Balcani,
să interzici freamătul mării, să răneşti liniştea,
care şi-a făcut sălaş între alei şi stînci.
Poţi să induci în eroare, să sugerezi o pistă greşită,
să distragi atenţia, să-mi potopeşti mintea,
să retezi aripile sentimentelor, să răspîndeşti zvonuri false,
să-mi confişti cheile şi să mă alungi din casă.
Pe toate le-oi răbda, am să mă conformez istoriei şi autorităţilor,
am să mă-ntorc pe drumul pe care-l cunoşti cel mai puţin
ignorîndu-ţi slugile şi avocaţii, am să dau cărţile pe faţă,
am să-i trezesc pe cei aflaţi pe lista ta,
am să schimb conţinutul şi ritmul ieşirilor,
nu vei putea afla care e opţiunea finală
dacă voi chema valul negru asupra ta.
Traducere de Eva Georgeta Catrinescu
Tanja Stupar-Trifunović (Bosnia și Herțegovina):
Înmulțirea animalelor domestice
Dur mai e sunetul lopeții cînd își înfige ciocul în pietriș
în pămînt în corpul rîmei
care se unduiește și se rupe de vie redusă la cioturi
Chiar că e dur sunetul care străpunge țesutul scoarței
și spintecă buruienile la linia ierbii și mușuroaiele de furnici înnebunite
Și totul se prăvălește în jos
Spre tine
Și ziua e cruntă și vîntul e crunt și chiar că e prea frig pentru o zi de vară
Tu n-ai fost nici slabă
Nici fragilă
Să te duci într-o zi liniștită fără furtună
Fără să blestemi
și fără să pomenești sfinții și străbunii și fără să-njuri toate animalele din grajd
Nu ne-ai fi părăsit tu fără să ne saluți
și fără să ne cutremurăm de frigul zilei pînă-n oase
N-ai fost așa de fertilă
precum ți-ai fi dorit
Nici n-ai avut atîția fii
cîți ți-ar fi trebuit
ca să le arăți vecinilor că nu-i de glumit cu tine
N-ai fost o oarecare
știai mai mult decît toate femeile din sat la un loc
însă nimeni dintre cei doi ai tăi indiferenți
din trei rămași
nu era curios de știința ta
Nu știu nici să țipe ca tine
Cînd te-au anunțat că dus e de tot fiul tău cel mare
Ai murit în acel țipăt
și începuse vremea dorului de ducă
N-ai avut nimic suficient din cîte ți-au trebuit
Nici copii, nici de-ale gurii, nici iubire
Numai ochii erau de tine, ca doi tăciuni
care ni se rostogoleau nouă urmașilor prin vis
Cui vor rămîne toate acestea
Truda ta
Pămîntul pustiu
Grajdurile goale
Behăitul oilor care se-mperechează pe pășunile din ceruri
Chinul pietrei și al lopeții care fac dragoste
Cine va moșteni toate astea de la tine
și în timp ce cheia se plimbă din mînă în mînă nimeni nu are curajul
să aprindă focul în vatra lîngă care pe timp de iarnă
nășteai împreună cu animalele domestice și făceați alianță pe vecie
între făturile voastre
sînt blînzi precum mieii credeai tu pe cînd îți priveai copiii
sfîșiați de lupi
Ce dur și ce sec sună cînd piatra lovește copîrșeul pentru că aici e mai multă
piatră decît țărînă
care n-are cum să-ți fie ușoară din moment ce te duci cu conștiința grea
știind că nici unul dintre noi toți nu sîntem urmași de nădejde.
Traducere de Borco Ilin
Jovan Zivlak (Serbia):
Amintirea
am ascultat cîntece vechi.
le-am ascultat pe cele noi.
ce le lega
oare doar vocile aspre sau cele frumoase.
unora le lipsea timpul
altora întunericul
unele vădeau prea multe peisaje
sau prea multă credinţă în
ariile tremurătoare care
se refereau la o cauză pierdută
altele se confirmau în sunete disonante
iar cauzele le lăsau în pămîntul înţelenit
acolo undeva ca pe o slujnică slută
sau ca pe o tovarăşă de drum mincinoasă.
aşa şi eu stau în faţa păsărilor care ţipă
unele ţipă şi cer să le dau hrană
altele îmi dau ocol de la distanţă.
cele care acceptă hrana nu ştiu ce
cînt. pentru ele sînt şi salvator şi vînător
şi de aceea rămîn vigilente
nu le interesează cîntecul meu
nici vocile pe care le-am ascultat
cîndva acolo unde se rostogoleau valurile
din adîncul cu sunet dogit şi strident
iar planetele izbeau în inima apei.
în timp ce îşi culeg hrana ele îşi aud propria respiraţie
şi văd o mînă care se-ndepărtează şi se apropie
dar văd oare şi amintirea în gura căreia
cuvintele se descompun.
Traducere de Slavomir GvozdenovicI şi Lucian Alexiu
Erdős Virág (Ungaria):
există o ţară
pe marginea unei votări
eu cu ţara mea atîrn
pe-al neantului
ram cîrn
e-un oraş cu sub văzduh
cîtă carne
atîta duh
şi cît duh atîtea rable
şi dureri
pe uliţi oable
uite colo un pat scund
şi o babă
stînd în fund
un dulap cam scos din uz
iederi pe
un chip ursuz
fără lacăt uite-o uşă
emigranţi
fără cătuşă
uite-un paznic ca un stîrc
şi o carne
ajunsă stîrv
ici bucoavna colo-i mingea
vinu-i la
puterea a cincea
numai unii ies din casă
ăi de-ndură ăi de lasă
de lăsară de-ndurară
numai unii ies din casă
e-o duminică pustie
ei sînt scoşi
ca din cutie
cetăţeni de un bun croi
nici rusneci
nici bulgăroi
ce frumoşi îs şi ce tari
chiriaşi
şi-apropitari
bravi cu drag de domnu Preş’
nici în vise
n-au dat greş
înainte de chermeză
s-au îngrămădit
la mesă
tomberoane n-au vărsat
cîinii-n pace
i-au lăsat
după mesă hai la vot
au halit
şi au ras tot
gulaşul cu fainoşag
îi fu şi-Ălui de
sus drag
numai unii ies din casă
ăi de-ndură ăi de lasă
de lăsară de-ndurară
numai unii ies din casă
şi de tine a depins
dacă eşti un civic ins
ieri a început trecutu’
a-nceputu’ şi-a trecutu’
e oroare şi e pace
într-o ţară care zace
şi cu dînsa zac şi-atîrn
de-al neantului
ram cîrn
slugăreşte-o cu antren
leagăn astăzi
deja tren
Traducere de Ildikó Gábos
& Şerban Foarţă
Jacek Dehnel (Polonia):
Urartu
Urartu, cine-l ştie? Un dascăl prăfuit
de-obscură facultate. Oraşu-a fost redus
la linişte şi-n case neaua s-a instalat
şi pinii, iar pămîntul cu plugu-a fost întors.
Şi militari, şi preoţi, şi înţelepţi aveau.
Urzea cel mare-n grad să piară eunucul,
iar ăsta cu profeţii complota. Cizmarul
croitorul îl pîndea. Avea brutaru-ambiţii.
După bucătăreala din Urartu, nimic,
nici o ridiche n-a rămas. Pierit-au cînturi,
iar poveşti, la fel, nu s-au păstrat în vreun volum.
Chiar numele li-l ştim din cronici într-o limbă
străină, neputînd să redea vocalele
uşoare şi consoanele aspre „Urartu”.
Pentru tot ce-am aflat despre ei ne e de-ajuns
piatra: zestre necioplită cu-un cap cam mare,
cîteva coji smălţuite cu model pe şnur.
Ce-aţi avea de spus dacă pe voi v-ar exprima
Sfîntul Iosif din ghips, un bol de la Ikeia,
un crîmpei de fulgarin conservat în nisip?
Traducere de Constantin Geambașu și Passionaria Stoicescu
Maraton de poezie? Păi da, fiindcă poezia este sîngele acestei lumi: ne ține pe toți în viață, chiar dacă unii habar nu avem de existența ei! Asta și pentru că nu se vede la toți. La unii, venele și arterele nu îi trădează prezența, căci sînt bine camuflate. La alții, mai anemici, nu se vede din motive subînțelese. Dar există oamenii care nu își ascund poezia. Nici nu au cum, fiindcă ei chiar asta fac: poezie. Zece dintre ei vor urca pe scena Teatrului Național din Timișoara pentru a o împărtăși celor care, ca ei, ca noi, ca voi, cred că poezia e totuna cu viața.
Robert Șerban Președintele FILTM