POEZIE. Gheorghe IZBASESCU, Mona-Ra

Gheorghe IZBASESCU Mona-Ra Editura Augusta, Timisoara, 2000, 100 p., f.p. Gheorghe Izbasescu scrie poezie. Cel putin asa ii place domniei sale sa creada, imaginindu-si probabil, printr-o rasturnare a vorbelor lui Mircea Cartarescu, ca un rind nedus pina la marginea paginii se numeste in mod obligatoriu vers. Ultima sa productie, volumul de mizgaleli Mona-Ra, sta sub semnul unei adevarate rataciri pe care autorele insusi o recunoaste in motto-ul cartii, prada se pare unei crize de expresivitate involuntara via Thomas Mann: „Da, exista pe caile mintii fagasuri sapate adinc, din care nu mai poti iesi, odata ce ai intrat in ele“. Nici nu-si imagina Gheorghe Izbasescu, poetul nostru, ca, pierdut pe aceste carari si pe inca multe altele, deja nu mai are nici o sansa de izbavire, nu doar in lumea literelor, ci si in cea a bunei si banalei gramatici romanesti. Si pentru ca daca n-ar fi nu s-ar povesti si nici pe cuvint nu va pot cere sa ma credeti, acum e momentul unor exemple: cu toate licentele poetice din lume si inca vreo citeva pe deasupra, genitivul numelui propriu Mona Ra, substantiv compus dupa aparentele morfologiei autohtone, nu prea are sanse a fi Mona-Rei („Galceava simturilor cu spiritul sau […]