POEZIE. Iulian TANASE, Ingerotica

Iulian TANASE Ingerotica Editura Seara, Bucuresti, 108 p., f.p. Intreg volumul de debut al lui Iulian Tanase este construit, autoironic, pe echivalenta („inventata“ de suprarealisti) poezie=femeie, femeie=poezie. Indragostit, obsedat in egala masura de amindoua, autorul e un poet boem a carui autenticitate este frivolitatea: in spatele jocului mastilor nu se ascunde nimic, eul poetic e continut integral in jocul de simulacre. Coperta – o arcimbolderie culinaro-ironico-erotico-kitschoasa (autor: graficianul si poetul suprarealist Dan Stanciu) – este, poate, cel mai pertinent comentariu critic posibil al cartii. Iarasi „poeme cu ingeri“…, s-ar putea spune. Eroare: nu gasim absolut nimic din gravitatea alterata a temei (epuizata de modernisti). Totul e literal aici, nimic simbolic. Poemele sint pur imanente. A le „interpreta“ ar fi la fel de falacios ca discutiile scolastice din Evul Mediu despre sexul (sau… nonsexul) ingerilor. Unul din cele patru cicluri ale volumului – intitulat chiar Sexul ingerilor – compune un mic epos: un cartoon gratios si burlesc, cu ingerite-stewardese si ingeri plictisiti de paradis ca sfintii din Minunile Sfintului Sisoe, cu un Dumnezeu blazat si voyeur, care se inalta la ceruri fumind… Poemele sint, in egala masura, personale si impersonale, mitologizari tandre si glumete ale iubitei generice compuse din toate iubitele […]