POEZIE. Paul MICLAU, Au bord du temps. Sonnets
- 17-10-2000
- Nr. 34
-
Ovidiu DRĂGHIA
- RECENZII
- 0 Comentarii
Paul MICLAU Au bord du temps. Sonnets Editura Scripta, 1999, Bucuresti, 224 p., f.p. Paul Miclau este cunoscut in mediul universitar mai degraba pentru activitatea profesorala, decit prin volumele sale de proza si poezie. Ca profesor, a introdus semiotica si poetica in studiul universitar; a predat limba si literatura romana la Universitatea din Montpellier, la Sorbona si la Institutul National de Limbi si Civilizatii din Paris. In prezent, sustine cursuri de semiotica si de literatura franceza – secolul XX – la Universitatea din Bucuresti. Opera domnului Miclau contine in principal studii de specialitate din domeniul semioticii si al poeticii. Aria sa de interes include si literatura romana, drept argumente stind studiile despre Blaga, Voiculescu, Barbu si chiar Eminescu. Cu toate acestea, scrie poezie in limba franceza, ca mai demult pasoptistii sau, mai aproape de noi, junii antebelici. Volumul inchide poezii cu forma fixa, sonete. Impresia pe care o are cititorul, dupa parcurgerea cartii este de oboseala, datorata mecanismului iterativ al formei poeziei si unei exagerate conceptualizari: „Je suis tout simplement un conturnable signe / substitut à la fois de la terre et du ciel; / je dénomme les dieux et l’étant substantiel, / mes formes s’évertuent à surmonter la vigne.“ […]