În acest început de iunie, cînd simțim deja în Israel căldurile excesive ale verii, am avut, concomitent cu săptămîna cărții ebraice, un eveniment cultural deosebit: lansarea volumului de poezii Speranță sub un soare gri (Tikwa Mitahat Leșemeș Afura) de Ana Blandiana, în traducerea profesorului Moshe B. Itzhaki, publicat de Editura Keshev leShira din Tel Aviv. Trebuie spus că aceasta nu este prima traducere în ebraică din opera Anei Blandiana. În 2008 a apărut în limba ebraică culegerea de poezii Orice bucurie rănește pe cineva (Kol Simha Poțaat Mișehu), în traducerea regretatului poet Shaul Carmel și a lui Moshe Granot. De astă dată este însă vorba despre un volum mult mai cuprinzător.
Lansarea a avut loc în pitoreasca localitate Tivon, de lîngă Haifa, unde locuiesc mulți din colegii mei artiști plastici. Evenimentul a fost găzduit de anticariatul „Vagonul cu cărți“ din centrul localității, un spațiu mai mult decît potrivit pentru un astfel de eveniment. Cum știam că Ana Blandiana a sosit în Israel pentru acest eveniment, am plecat mai devreme din Haifa spre Tivon. Deja începuse să vină publicul, care în final a umplut sala pînă la ultimul loc, unii rămînînd chiar în picioare. Pe stîlpii clădirii și pe spațiile care nu erau ocupate de rafturile cu cărți, erau expuse mici tablouri, cu ilustrațiile din volum, creația artistei plastice Noa Levin-Harif, inspirată de poeziile Anei Blandiana. Artista scria de mînă, cu creionul, sub tablouri, din poeziile Blandianei, unele în traducerea ebraică, altele în originalul românesc. Lîngă locul unde ne-am așezat eu și soțul meu, cu aparatul de fotografiat pentru a imortaliza evenimentul, am citit pe perete poezia Șirul: „Cuvintele trec stada / Ca șirul de orfani / De la Casa Copilului…” Expoziția ilustrațiilor create de Noa Levin-Harif, intitulată Țara mea natală A4, va rămîne deschisă în continuare, pînă la sfîrșitul lunii iunie.
Am cumpărat volumul și am început să-l răsfoiesc. Este o carte frumoasă de 263 de pagini, format mare, cuprinzînd o selecție din poeziile scrise de Blandiana în perioada 1964-2010 (de la volumul de debut Persoana întîia plural la volumul Patria mea A4). Volumul se deschide cu un amplu studiu critic semnat de traducătorul Moshe B. Itzhaki și se încheie cu un interviu luat poetei, în mai 2016, de Paul Farkaș și Moshe B. Itzhaki. Titlul volumului este inspirat din poezia Gara de Nord. Poeziile sînt repartizate cronologic pe 14 capitole, fiecare început de capitol avînd o ilustrație desenată de Noa Levin-Harif.
Cu o întîrziere de o jumătate de oră au sosit Ana Blandiana și însoțitorii ei. Eram nerăbdătoare să o revăd, mai ales acum, după pierderea iubitului ei soț. Așa cum mi-a promis, mi-a adus volumul omagial în memoria lui Romulus Rusan, Cum se construiește un miracol, editat de Fundația Academia Civică după moartea acestuia.
Evenimentul a fost moderat de editorul Rafi Weichert, el însuși poet și traducător în ebraică, care a subliniat importanța apariției volumului de poezii al Anei Blandiana într-o perioadă agitată de dezbateri în legătură cu libertatea de expresie în artă, în general, și în literatură, în special. Moshe B. Itzhaki a prezentat-o pe Ana Blandiana, subliniind opoziția, prin poezie, față de regimul totalitar al lui Ceaușescu. Au citit din poeziile traduse în volum poeții ebraici Oded Peled, Anat Sharon Blaise, Tzvika Shternfeld și ilustratoarea Noa Levin-Harif. O surpriză a oferit muzicianul Ron Gerson, care a compus muzica pentru două din poemele Anei Blandiana. Evenimentul a fost încununat cu duetul de poezie, în forma originală și în forma tradusă, susținut de Ana Blandiana și Moshe B. Itzhaki. De asemenea, trebuie subliniată contribuția excepțională a lui Paul Farkaș la reușita evenimentului, care a tradus simultan în ambele sensuri. În final, Ana Blandiana le‑a mulțumit organizatorilor și publicului prezent. Ea a declarat că este incredibil cum, deși nu înțelege ebraica, i s-a părut că pricepe totul în momentul cînd i s-au citit poeziile ei în ebraică, care este o limbă la fel de muzicală ca limbile latine. Probabil că această melodicitate aparține bazinului mediteraneean. Ea a spus că e mîndră că poezia ei a dat naștere acestei seri minunate și și-a exprimat speranța, citîndu-l pe Dostoievski că „frumusețea va salva lumea“. Lansarea volumului a fost repetată și pe 8 iunie, la sediul ICR din Tel Aviv, cu același moderator (Rafi Weichert) și cu următorii participanți: Moshe Itzhaki, Rachel Halfi, Roni Somek, Riri Silvia Manor, Avichai Kimhi, Paul Farkas, Shlomo Aviou, Amir Or.
Moshe B. Itzhaki, Ana Blandiana, Paul Farkas
În încheiere, mi-aș permite să citez versurile poetei din poezia Hotarul (1969), care a fost citită cu acest prilej și care mi-au plăcut enorm: „Alerg și acum să găsesc locul unde / Să mă așez pe pămînt să contemplu/ Linia care desparte răul de bine. / Dar întotdeauna răul încetează-nainte / De a-i descoperi hotarul / Și reîncepe-nainte / De-a ști pînă unde e binele. / Eu caut începutul răului / Pe acest pămînt / Înnorat și-nsorit / Rînd pe rînd“.