Polemicile şi marketingul teatral – capcane şi strategii

Cel de-al doilea exemplu (relativ) celebru de polemică din ultimul deceniu se petrece, din nou, în urma prezentării în Festivalul Naţional de Teatru a unei premiere anterioare, venite din ţară. E vorba despre Purificare de Sarah Kane, în traducerea Savianei Stănescu şi a lui Andrei Şerban şi în regia acestuia din urmă. Coordonatele contextuale ale momentului au, însă, foarte mare importanţă de această dată.   Mai întîi de toate, trebuie precizat că, pînă la avanpremierele cu public, şase la număr, din iunie 2006, din opera autoarei britanice nu se jucase în România decît, în mai multe interpretări, Psihoza: 4,48, o monodramă întrucîtva autoficţională, prevestindu-i sinuciderea: un text deosebit de atrăgător pentru actriţe, fiindcă e, în acelaşi timp, crud, endoscopic şi contorsionat, extrem de ofertant de explorat (dar şi de primejdios, dacă reprezentaţia pică-n melodramă). Altminteri, piesele de rezistenţă ale dramaturgiei foarte complexe semnate de Sarah Kane nu pătrunseseră încă pe scena românească. Or, ele sînt nişte construcţii amplu stratificate, cu subiecte şocante şi scene extrem provocatoare, amestecînd realitatea politică, verosimilul situaţional şi plonjeurile onirice (mai degrabă coşmareşti), într-un discurs verbal cu multe accente poematice, îmbibat de aluzii culturale şi literare dintre cele mai sofisticate (lucru foarte greu de transpus în […]