Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Post-scriptum
- 26-03-2014
- Nr. 716
-
Norman MANEA
- POLEMICI
- 24 Comentarii
Deşi eseul Tovarăşa Ana – Paradoxul Pauker: antisemitism şi comunism îşi anunţa tema chiar prin titlu şi subtitlu, comentariile unor cititori, pe site-ul revistei Observator cultural, au arătat, nu cu totul surprinzător, persistenţa unor regretabile confuzii. Rămîn sceptic în privinţa şanselor de a clarifica ceea ce deja era clar pentru cine voia să citească atent textul publicat în Observator cultural (nr. 714 & 715/2014), dar repet, totuşi: – Autorul nu urmărea nicidecum scopul de a o „reabilita“ pe „Tovarăşa Ana“, şi nici n-ar fi izbutit asemenea dubioasă performanţă, ci doar să evidenţieze felul în care antisemitismul românesc şi cel sovietic au „conlucrat“ în biografia militantei, de la începutul pînă la sfîrşitul spectaculoasei ei biografii – reflecţii prilejuite de creşterea antisemitismului global astăzi. – Numărul relativ redus de comunişti evrei în România nu este contrazis de cazurile, nici ele prea numeroase, ale evreilor care au trecut în URSS în perioada legionară şi „după iunie 1940“. Ar trebui scrutate, din nou, cauzele unei astfel de peregrinări, nu doar bizarele efecte… Cunosc situaţia din propria mea familie. Cînd tatăl meu, contabil la Fabrica de zahăr din Iţcani-Suceava, a fost oprit de legionari la poartă şi împiedicat, alături de toţi ceilalţi funcţionari evrei, să […]
Dar hortistii ce erau? Extraterestri sau macar Piei-Roshii?!
1. De regula, cei care acuza nu sunt aceiasi cu cei care au suferit.
2. Crimele si greselile (ca si meritele!) sunt individuale, deci asa ar trebui sa fie si resentimentele sau pedepsele. Nu spui „evreii”, „nemtii”, „romanii”, „rusii”, „ungurii”,…, cand te referi la crime. Analizam o anumita ideologie/regim politic, in contextul istoric in care s-a desfasurat.
3. Prezentarea adevarului si analiza circumstantelor in care s-au produs faptele sunt mai importante decat pedepsirea vinovatilor. Exista nenumarate dovezi ca, in mare masura, oamenii nu inteleg ce s-a petrecut in jurul lor, nu au o perspectiva de ansamblu asupra evenimentelor. Asa ca se mira „cum de a fost posibil”, spun ca „n-au stiut”, sau ca ” a fost bine”…. De intelegerea generala a naturii erorilor, sau macar de dobandirea unui sentiment global de „oroare” fata de unele lucruri depinde posibilitatea evitarii perpetuarii/repetarii acestora.
4. Nu poti „ierarhiza” (deci, trata in mod diferit) zeci de milioane de victime. Nici ideologiile/regimurile care le-au produs.
5. A scrie „paradoxal” despre „antisemitism si comunism”-„reflectii prilejuite de cresterea
antisemitismului global astazi”-inseamna a ignora discrepanta, devenita inacceptabila pentru unii, intre discursul public asupra monstruozitatilor istoriei recente. Tocmai pentru ca au trecut 70 de ani de cand a fost nevoie de o alianta cu unul dintre monstri pentru a-l invinge pe celalalt si, nu-i asa, intre timp „a cazut si comunismul”…
6. Recitind cele ce s-au scris, imi pare ca e bine sa respecti…evidentele.
asadar cine nu doreste sa se lase luat de valul miniei populare care-a descoperit asasinii romanilor de la Ip (nu hortistii, D-ne feri!) este decretat, prin scurtcircuitarea unei interogatii prealabile, ca précis apartinind tribului dusman. Interogatia ar fi putut fi : „ma’, oare de ce omul ala – roman, cuman, armean – spune ceea ce spune, oare exista sanse sa aiba dreptate?” dar cel pornit de muuult timp pe un fagas n-are alt raspuns in boccea decit ca „nu e rrroman/ca!”. Si uite ca realitatea mai ne joaca feste . Ce sa mai adaugam : sic! (cu accent circumflex nu latinescul).
Lenin era evreu dupa mama! Nu conteaza ca bunicul lui Lenin Blank era crestin, adica evreu botezat. Uite-te la marranos care dupa 500 de ani mai sunt evrei. Nu? Chit ca unii au devenit cardinali. In Franta in secolul XX era un cardinal evreu din cauza ca s’a nascut evreu. s.a.s.m. Once a Jew, always a Jew.
Doamna , microscopul electronic este suficient de bun , sau trebuie unul si mai performant?
Spuneti in comentariul Dv.:\”Si este despre tacerea majoritatii la opresiunea minoritatii.\” ,cu spranceana incruntata spre mine.Rastiti-va la altii , nu romanilor!Incerc un raspuns la afirmatia citata.
Majoritatea romaneasca de la Ip , Traznea , Bretcu , Muresenii de Campie , Nusfarlau si alte localitati \”binecuvantate\” de guvernarea maghiara a anului \’40? Asta in faza inceputului ocupatiei , ca in finalul ei (\’44) fidelii din Pusta ai nazistilor nu au procedat altfel.
Omul cu particula olandeza de mai sus se face ca nu pricepe despre ce e vorba. Si este despre tacerea majoritatii la opresiunea minoritatii. Mai intii a fost opresiunea rasiala apoi de clasa; n-a iertat pe nimeni, unii avind nefericirea sa fie tinta prin ambele categorii. Dinsul se mira ca minoritatea, lasata anterior sa fie dusa la moarte, prin dezinteresul demonstrat de catre majoritate (ca opinie publica ), asadar minoritatea nu a protestat, cu puterile ce i-au mai ramas, fata de abuzurile cumplite la care era supusa o noua minoritate asuprita si uneori asasinata, inventata ca noua tinta de un nou regim de teroare.
Ce putea face minoritatea, atita cita a mai ramas dupa 1944 si n-a facut propriul popor al d-lui „Van”? Daca dupa 1948 nu mai putea face nimeni nimic, fiindca se terminase cu freedom of speech pentru toti, inainte, cum spunea insasi Ana Pauker, functionau totusi mecanisme democratice (cu sincopele tragice cunoscute). Asadar, majoritatea de atunci, din anii ’40 (fie majoritatea din statul maghiar, fie cea din statul roman) ar fi putut reactiona daca ar fi avut o mai dezvoltata constiinta macar crestina daca nu universal umana, cita vreme, in aceste tari, nu se ajungea, daca nu ma insel, direct in lagar pentru atitudini democratice (precum in Germania nazista sau URSS-ul Stalinist).
Asadar, in loc de cine a suferit mai mult, s-ar putea formula problema cine ar fi putut face ceva semnificativ pentru a salvgarda civilizatia intre oameni, pentru a stabili si a declara sus si tare ca sint lucruri care nu se fac intre oameni – adesea de pe aceeasi strada (uciderea copiilor, a batrinilor si femeilor in modul cel mai mirsav si salbatic, nu pe cimpul de lupta rezervat militarilor): minoritatea amenintata la tot pasul cu disparitia sau majoritatea confortabil asezata in propria tara, indiferenta la tragediile din casa sau strada de vizavi generate chiar de statul propriu al majoritatii, deci caruia majoritatea ii putea cere socoteala?
PS Charlie, raspundeti cu o ironie minunata unor creaturi ce se pot vedea numai cu ajutorul microscopului.
Domnule , nu stiu ce varsta aveti si daca la ora 3 a.m. nu ati incurcat comentariile si „reactiile”.Nu am facut nici un comentariu asupra lucrarii d-lui Norman Manea si nici despre eroina sa -A.P. (H.R.).Cum se faceau trimiteri la antisemitism si comunisti alatur cateva pasaje dintr-o lucrare a lui Nicolae Dabija. Cele de mai jos ii apartin lui N.D.
V. I. Lenin, fiind evreu după mamă – care era fiica lui Izrael Moisevici Blank din Jitomir, şi calmâc după tată, bunica lui, Anna Alexeevna Smirnova, fiind o calmâcă botezată.
.
„….sora mai mare a lui Ilici, Ana Elizarova, care, între altele, îi scria lui Stalin: „Probabil că nu e un secret pentru dumneavoastră faptul că bunicul nostru provenea dintr-o familie de evrei săraci, că era, aşa cum se menţionează în certificatul de botez, fiul unui mesceanin din Jitomir, Moise Blenk.”
Din componenţa primului Birou Politic, constituit la 25 martie 1919, din care făcuseră parte 5 membri permanenţi: Lenin (Ulianov), Kamenev (Rozenfeld), Krestinski, Stalin (Djugașvili), Troţki (Bronstein), nici unul nu era rus.
Alţi conducători importanţi: Dzerjinski (polonez), Zinoviev (evreu, numele adevărat Radomyslski), Ordjonikidze (gruzin), Sverdlov (evreu), Rakovski (bulgar din România), Enukidze (gruzin), Linacearski (polonez), Aitakov (turkmen), Rudzutac (leton), Mikoian (armean), Smidt (neamţ), Kaganovici (evreu), Radek (evreu), Smilga (leton), Stucika (leton), Kosior (polonez) etc.
În foametea din anii 1921-1922 muriseră peste 25 de milioane de oameni. Dar în acelaşi timp, la indicaţiile sadiste ale lui Lenin, țara trimite sute de tone de grâne, bani, aur, obiecte de valoare etc. partidelor comuniste din străinătate ca acestea să declanşeze „revoluţia mondială”. La 7 decembrie 1922 Biroul Politic, sub preşedinţia lui Lenin, decide să exporte aproape un milion de tone de grâu peste hotare – pentru a înfiinţa cât mai multe partide comuniste în Europa
Despre ultima a spus că „planul de strângere a grânelor cu ajutorul mitralierelor este strălucit”, tot el dând „preţioasa indicaţie: „Spânzuraţi-i pe conducătorii cercurilor chiabureşti”. Sau: „Împuşcaţi-i pe conspiratori şi şovăielnici fără să întrebaţi pe nimeni”
Lucrarea este mai intinsa , dar am ales doar cele citate care pot sa aduca si ceva lumina privitor la unii „ingerasi” , care au sacrificat totul pentru „idealurile ” soldate cu milioane de victime.
Citind reactia lui Van Kiparos de mai sus am ajuns la concluzia ca adevaratul holocaust a fost instigat si executat in majoritatea cazurilor de evrei comunisti-teroristi , mai tarziu agenti a Mosadului, contra populatiei inocente romanesti. Incepe sa-mi fie rusine ca sunt evreu si am trait in perioada aceea fara sa ridic un deget. Ma rog din motive egoiste m’am ascuns intr’o pivnita la Bucuresti ca sa nu ma prinda eroii legionari si sa ma atarne la Jilava drept carne kosher. Acum ma pocaiesc Peccavi!
nu au altceva mai bun de facut decit sa-si dea drumul la complexe pe cite-un forum sau altul cu argumente care mascheaza cu greu penibilul inerent al ideilor coapte de astfel de creiere.
Prin anii ’80, citind, la “instigatia” doamnei Monica Lovinescu, Anii de ucenicie ai lui August Prostul , am avut senzatia ca scrierea era opera meritorie a unei voci literare distincte si percutante in contextul general mohorit al vietii din tara. Parcurgind acum “portretul” paukerian (hmm, ce coincidentsa, initialele AP persista!) nu ma pot mira indeajuns cum acea voce a ajuns, si in“eseu” si in “lamuririle” postscriptice referitoare la intentiile auctoriale, la stralucita performanta a imbrobodirii, de care, foarte probabil, implinirea manipulativa nu e departe. La urma urmelor, avem a face cu o chestiune de lectura, nu doar de texte, ci si a istoriei si a unor existenste. Faptul ca d-l NM pune la inceputul portativului the key-signature of antisemitism este si o foregone conclusion a expunerii de ”idei” (in principal, doar una…) , un reusit demers de imbrobodire prin diverse mijloace (semi-adevaruri ori argumente -ni se dezvaluie cifric ponderea modesta a evreilor in rindul comunistilor de rind, dar, minune, nu si aceea din rindul structurilor de putere- comitet central, birou politic, aparatul de securitate, in care, surpriza! aceasta pondere e de 10-11 ori mai mare, desigur, fara consecinte…-, contradictii, citarea doar a unor surse convenabile imbrobodirii ori a unora irelevante (posibil relevante in mod abisal), cum e proza fantastica a lui Eliade reformulata (oare cum se impaca aceasta cu standardele academice?) in a very poor taste indeed, relativizarea ori deformarea faptelor, punerea lor in raporturi intenabile ori ilogice. Miza intreprinderii autorului se bazeaza pe denetagaduita realitate ca, spre deosebire de nazism, care si-a avut Nurnberg-ul, comunismul got away with murder, literally, impostura si minciuna planetara, imens si oribil de eficient mecanism de brigandaj si terorism totalitar la scara globala, masina de tocat zeci de milioane de vieti , decenii de-a rindul cintec de sirena, pentru intelectuali mai intii si-apoi si pentru masse lobotomizate. Cit de convenabil e sa agiti spectrul antisemitismului in pofida realitatii ca protagonistii implicati semnasera pacte de adeziune de gangsteri politici si ca, in spetsa, “desfasurarile” au avut loc exact in “spirit” gangsteresc ! Recuperarea “ umanitatii ” Anei Pauker ! Ei, da, nemtii inca n-au avut tupeul s-o recupereze pe a mirsavilor lor. Hitler and gang, Raul Arhetipal, dar priviti cita nuantsa radiaza din Lenin, Stalin & associates, Ana Pauker included, cit rafinament la Mao si Pol Pot… … Copiii „nuantatilor”ne “lumineaza”… Ioana Constantin, fiica adoptivă a tartorului Securitatii Pantiusa Bodnarenko Pintilie, ‘ajunsa azi la Tel-Aviv, cunoscută decoratoare de interioare, declară: ”Ei erau niște părinți foarte calzi care întrebau la prânz cum a fost la școală…(…) nu știu ce s-a întâmplat, dar acasă erau oameni cu zâmbetul pe buze, tatăl meu râdea tot timpul” .(vezi un volum cu Povesti din Cartierul Primaverii)’ La asemenea “lumini” bateam à propos-ul cu trimiterea la copilasii Goebbles.
D-l Manea reuseste o performantsa mirobolanta: este si gradinar si caine al gradinarului, si castravete si vinzator de acesta, si , finalmente, gradina cu poteci ce se bifurca (totusi, nu chiar atit de mare si cu cai atit de nebanuite ca la Arhetip). La programul sau atit de studios incarcat, poate, cu implinirea AP de-acum, a bifat si o marunta datorie fata de Academic Program Affiliation, dind, nonetheless, un sense plus vil aux mots de la tribu.
P.S. Dupa ce universitarul scriitor de pe Hudson l-a rescris pe Eliade, cu aceeasi rectitudine “citeaza” si din comentarii ; marinimos, am sa conced o nevointsa trupeasca din parte-i. Ca sa nu fie dubiu, am sa repet, nu e vorba, cum scrie d. sa, de “amnezie hiperamnezica”, ci, cum fu ultimul meu cuvint, de „afectiunea hipermnezie intermitent (conveniently)-amnezica.” Hipermnezie e un termen deja consacrat in evaluarea unor productii de genul celei pe care ne-a oferit-o.
Mi-e greu sa nu remarc lipsa dvs de consecventa si va dau doar un argument. Daca descrieti (corect) faptul ca ororile comunismului au fost facute de toti (rusi, romani, evrei, maghiari, germani, etc), de acesti monstri, de ce atunci cand analizati „victimele” faceti deosebiri de natura etnica ? Au fost executati sau inlaturati comunisti de toate natiile … . A fost doar o lupta marsava pentru putere ! Dar milioanele de adevarate victime ale comunsimului de toate natiile …
Scrisoarea adresată lui Elie Wiesel de către Gheorghe Dima, Concetatean din Sighet
Sighet
Ce au făcut românii când evreii din Sighet au fost deportaţi la lagarul de exterminare nazist din Auschwitz (1944) ?
Stimate Elie Wiesel, La sfarsitul lunii iulie 2002 ati revizitat orasul dvs. natal, Sighetul Marmatiei, din Romania, si ati retrait atat amintirile frumoase din perioada copilariei cat si amintirile dureroase privind tragedia deportarii la lagarul de exterminare nazist din Auschwitz (1944).
Cu aceasta ocazie ati spus locuitorilor din Sighetul Marmatiei urmatoarele: «Cei mai multi dintre dvs. v-ati nascut dupa aceea. Tot ce s-a intamplat atunci nu este responsabilitatea dvs. Poate ca parintii si bunicii dvs. mai traiesc. Duceti-va acasa si intrebati-i cum era atunci cand aici la Sighet traia o comunitate evreiasca prospera si cum acum nu mai este nici un evreu. Intrebati-i cum s-au simtit dupa acea noapte, dupa 1944, daca au dormit bine dupa aceea».
Deci doriti ca baiatul meu sa ma intrebe ce am facut eu in 1944 cand trupele nemtesti si unguresti v-au trimis la lagarul de exterminare nazist de la Auschwitz. Doriti sa stiti daca «am dormit bine dupa aceea». Acum, in 2002, gasesc afirmatiile dvs. foarte jignitoare. Stiti foarte bine ce s-a intamplat cu populatia romaneasca din Sighet intre 1940-1944, deoarece citindu-va memoriile inteleg ca va place istoria. Sa mergem impreuna in timp si sa analizam ce am facut eu si ce ati facut dvs. in perioada 1940-2002.
Eu m-am nascut in 1922, in Sighet. Parintii mei fusesera improprietariti in 1925 dupa reforma agrara si traiau destul de bine din munca pamantului si cresterea animalelor, fiind bine-vazuti in comunitate ca tarani instariti. In 1939, am urmarit cu frica miile de refugiati din Polonia care au trecut prin orasul nostru. Aveam 17 ani atunci si intelegeam ca ceea ce se intampla in Polonia era foarte grav. Parintii mei cautau sa ma linisteasca, spunandu-mi ca Anglia si Franta ne vor apara! Dar, la sfarsitul anului 1939, Polonia era impartita intre Germania si Rusia, timp in care Franta si Anglia au stat si s-au uitat si nu au facut nimic!
In urma Pactului Molotov-Ribbentrop, pe data de 26 iunie 1940, Rusia a dat un ultimatum Romaniei sa evacueze Basarabia si Bucovina de Nord. Dupa cum stiti foarte bine, comunistii rusi imediat au activat Coloana a V-a din Basarabia si Bucovina de Nord, formata din minoritatile ostile guvernarii romanesti (rusesti, ucrainene si evreiesti), care au ucis multi romani civili, autoritati romanesti si trupe romanesti care se retrageau. In urma acapararii de catre comunistii rusi a Basarabiei si Bucovinei de Nord, peste 350.000 de romani au devenit refugiati. 200.000 de romani au fost deportati in Siberia si peste 150.000 de romani, in special cei care in 1918 au militat pentru Unirea cu Romania au fost exterminati. Noi, romanii din Sighet am trimis bani si ajutoare refugiatilor romani din aceste provincii romanesti furate de rusi. Poate va aduceti aminte ca si prin Sighet au trecut cateva sute de refugiati romani din Bucovina de Nord.
Acum, la randul meu, va intreb: dumneavoastra, familia dumneavoastra si comunitatea dvs. evreiasca din Sighet, ce ati facut pentru acesti refugiati romani? Cum ati dormit intre 26-27 iunie 1940, cand atat de multi romani au suferit cumplit?
Din pacate, peste putin timp, la o luna si jumatate dupa tragedia din Basarabia si Bucovina de Nord, a venit si randul nostru, al romanilor din Sighet sa suferim. Pe data de 30 august 1940, in urma Dictatului de la Viena impus de Hitler, Romania a fost fortata sa cedeze Ungariei Transilvania de Nord, inclusiv orasul Sighet. Peste 300.000 de romani au devenit refugiati sau au fost expulzati, mii de romani au fost batuti si omorati. Prigoana autoritatilor unguresti impotriva romanilor a fost cumplita. Dupa cum stiti foarte bine, dle Wiesel, o mare parte din populatia romaneasca din Sighet a fost nevoita sa se refugieze in Romania. Cei care au ramas au fost terorizati (batuti, inchisi, omorati), de catre autoritatile unguresti. In perioada 1940-1944, peste 50.000 de romani au fost omorati de autoritatile unguresti in Transilvania ocupata. Imi amintesc cum in primele zile cand au intrat trupele unguresti in Sighet, comunitatea ungureasca si evreiasca din oras era foarte fericita pentru ca «s-a terminat cu ocupatia romaneasca».
In cartea ,,All rivers run to the sea” singur declarati: A consequence was that Sighet became Maramorossziget again. The population joyfully greeted the first motorized units of the Hungarian Army: troops on bicycles. My mother, too, was pleased with our change of nationality. For her it was a kind of return to her childhood for which thanks were due to God. pag. 28. (O consecinta a fost aceea ca Sighetul a devenit din nou Maramorossziget. Populatia a salutat cu bucurie primele unitati motorizate ale armatei ungare: trupe pe bicicleta. Si mama mea s-a bucurat de schimbarea nationalitatii. Pentru ea aceasta a insemnat o intoarcere la copilarie, fiind recunoscatoare lui Dumnezeu).
Asa ca acum, la randul meu, va intreb, dle Elie Wiesel, cum aveti tupeul si lipsa de omenie sa ma intrebati cum am dormit in 1944, cand intre 1940-1944 nu ati facut nimic pentru familia mea, care a suferit cumplit in urma teroarei unguresti.
De ce acuzati pe romanii din Sighet ca nu au facut nimic pentru comunitatea evreiasca, cand stiti foarte bine ca romanii din Sighet din 1940 si pana in 1944 au suferit cumplit sub teroarea administratiei unguresti, erau oropsiti si nu aveau puterea politica si militara sa faca ceva.
Dle Elie Wiesel, la randul meu, vreau sa stiu cum v-ati simtit dupa august 1940 cand romanii din Sighet au fost prigoniti si omorati de autoritatile unguresti. Vreau sa stiu daca dupa august 1940 «ati dormit bine».
Dar sa continui amintirile despre Sighet. In 1941, autoritatile ungare au dat afara familia mea de pe pamantul pe care il obtinuse in urma reformei agrare din 1925. In septembrie 1941, am ajuns refugiati la Ploiesti, la un unchi al mamei. In anul 1943, cand aveam 21 de ani, am fost inrolat in Armata Romana. Pana in 1944 am luptat pe frontul rusesc, din 1944 am luptat pentru eliberarea Transilvaniei de sub unguri si in 1945 ma aflam cu trupele romanesti la granita Ungariei cu Cehoslovacia.
Impreuna cu familia mea m-am intors la Sighet in primavara anului 1946, la varsta de 26 de ani, dupa o absenta din Sighet de 5 ani. Ne-am intors la pamantul nostru si cu greu am incercat sa ne refacem viata. Casa noastra am gasit-o distrusa si tot ce lasasem fusese furat de vecinii nostri (!) din Sighet.
Dupa cum stiti si scrieti in cartea ,,All rivers run to the sea”, dupa 1944, trupele rusesti au pus ca sefi ai politiei, inchisorilor si lagarelor de munca obligatorie pe o multime de tineri evrei comunisti. ,,The red army had given control of the police to some young Jewish communists returning from Bucharest, the labor battalions, and the camps. Whom else could they have any confidence in?” (one of them, Aczi Mendelowics, later became Amons Monor, chief of formidable Shin Beth Security Service in Israel) -pag.147-148 (Armata Rosie a dat politia pe mana unor tineri evrei comunisti intorsi din Bucuresti. De asemenea si lagarele de munca si inchisorile au capatat sefi similari. In cine altcineva sa fi avut rusii incredere? (unul dintre acestia, Aczi Mendelowics, a devenit mai tarziu Amos Monor, seful formidabilului Serviciu Secret israelian, Shin Beth). Acesti comunisti evrei au inceput o adevarata teroare impotriva a tot ce era omeneste.
Incepand cu primavara anului 1947, in inchisoarea din Sighet, pe care cred ca v-o amintiti deoarece era o cladire impozanta, construita la 1897, au inceput sa fie inchisi dusmanii poporului si ai noii societati.
Dupa abdicarea fortata a Majestatii Sale Regele Mihai I al Romaniei, comunistii au venit la putere in toata Romania. La inchisoarea din Sighet a fost adus mai intai Lotul Visovan, compus din 18 elevi si studenti maramureseni arestati de comunisti (stiti foarte bine cine au fost acesti comunisti in Sighet). Pe urma au urmat fosti ministri, militari, academicieni, profesori universitari, ziaristi. Printre ei se numarau Iuliu Maniu, Constantin (Dinu) Bratianu, Gheorghe Bratianu, Mihai Manoilescu, Aurel Vlad, Daniel Ciugureanu, Ioan Pelivan, Constantin Argetoianu, generalii Mihail Racovita si Ion Rascanu, preoti greco-catolici si romano-catolici, precum Ioan Suciu, Anton Durcovici, Traian Frentiu, Vasile Aftenie. Toti acestia si multi altii au murit in inchisoarea de la Sighet.
Cu ce i-ati ajutat, dle Elie Wiesel, pe acesti romani exterminati de teroarea comunista? La vremea respectiva erati la Paris si ati fi putut ridica glasul despre holocaustul rosu, care a exterminat peste 1.200.000 de romani in lagarele de exterminare raspandite pe intreg teritoriul Romaniei!
Holocaustul rosu a durat in Romania din 1946 pana in 1989. In toata aceasta perioada, ce ati facut, dle Elie Wiesel, pentru romani si Romania in care v-ati nascut, «cum ati dormit: bine»?
Si cum se face ca in 2002, cand ati revizitat casa natala din Sighet, nu v-ati oprit si la muzeul holocaustului rosu din Sighet, care se afla aproape de casa dvs.? De ce nu ati avut curajul sa vedeti prin ce teroare si tragedie au trecut toti cetatenii Romaniei (romani, unguri, evrei, germani etc.) in perioada 1944-1989?
Dle Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace si purtatorul a U.S. Congressional Medal of Honor, de ce nu ati gasit potrivit si cuvenit sa depuneti o floare la Sighet in memoria celor exterminati in timpul holocaustului rosu?
Prin aceasta atitudine a dvs., toti acei martiri ai neamului romanesc au murit pentru a doua oara! «Ati dormit bine dupa aceea», dle Elie Wiesel?
Viata mea dupa 1946 a fost un cosmar. Trupele rusesti si tinerii comunisti la putere in Sighet terorizau populatia, iar in 1950 au inceput colectivizarea. In 1951, impreuna cu alti tarani instariti? am fost arestati si judecati ca dusmani ai poporului si trimisi la lagarul de exterminare de la Canal, din Dobrogea. Doar cu ajutorul lui Dumnezeu am supravietuit! Dupa ce am fost eliberati, mi-am continuat viata mizerabila in Romania sub dictatura comunista.
Prin intermediul ziarului Meridianul Romanesc va trimit aceasta scrisoare, dle Elie Wiesel.
Vreau sa stiu: in toti acesti ani, din 1945 pana in prezent, ce ati facut pentru cetatenii romani (romani, unguri, evrei, germani etc.) terorizati si exterminati de holocaustul rosu?
Vreau sa cunosc: cand stiati ca noi suferim asa de cumplit, cum puteati sa dormiti bine la Paris, Florenta, New York, Washington D.C.?
Cu stima, Gheorghe Dima, concetăţean din Sighet.
Sursa: Saptamîna Roşie- Paul Goma / paginile 53-57
Cauza aparitiei antisemitismului in Moldova secolului XIX este raspunsul la intrebarea DE CE a crescut numarul evreilor de la 12000 in 1825 la 195000 in 1859 (va folosesc cifrele). Cat despre asimilare, diferenta dintre evreii din Ungaria istorica si Romania este mare – o explicatie fiind si aparitia sionismului care-i facea pe multi sa considere Principatele doar o etapa in drumul spre Eretz.
Altfelitatea Romaniei 1918-1944-1989
Cum s-a transformat regatul Romania MARE în republică populară? Cine sunt acei cetăţeni ai Romaniei MARI 1944-1947 care au impus transformarea?
Constitutia 1923 prevede un „ stat UNITAR (etnic?) naţional centralizat”. Cum s-au comportat conducătorii regimului de la Bucuresti 1918-1939 / 1939-1944 / 1944-1989 ?
Ce înseamnă regimul lui Antonescu 1941-1944? Are consecinţe pentru cetăţenii evrei din Romania Mare?
„Soldaţi treceti Prutul”… treceţi Nistrul….pînă la Odessa?
Ce înseamnă 23 August 1944 ? Prima republică în spaţiul Romaniei…..?
Trecerea de la regimul dejist la cel ceauşist are o constantă… naţional- comunismul. Deranjează Ana Pauker, evreii, comunistii maghiari, germani (Sozialdemokraten …..), ucrainieni… 1958-1964-1989 viziunea de stat UNITAR
(etnic?) naţional centralizat?
Regatul Romania 1878-1918 e altceva decît Romania MARE 1918-1940 cu o singură limbă oficiala de stat (Elvetia cu patru limbi, Belgia cu trei, Canada cu două.. limbi oficiale de stat). Regiunile multilingvistice, în special civilizaţia urbană din Sibiu, Cluj, Timişoara sunt puse in 1918 (după 300 de ani in Banat, 800 de ani in Sibiu, 1000 de ani in Tinutul secuiesc…) în situaţia unei schimbări radicale peste noapte. Limbile administrative pînă 1918 sunt înlocuite cu o singură limbă de stat. Personalul administrativ (după 300 de ani în Banat, 800 de ani in Sibiu, 1000 de ani în Tinutul secuiesc…), limbile administrative şi legislatia civilă (Mitteleuropa) sunt eliminate peste noapte şi înlocuite cu un nou personal administrativ, cu o singură limbă oficială de stat si legi noi ale regimului de la Bucuresti.
Prima republică în spaţiul Romaniei se impune 1944-1947 ca o schimbare radicală. Acuma pentru toti cetătenii (începind în ianuarie 1945 cu expropierea şi deportarea germanilor….” Atemschaukel- Leaganul respiratiei”- Herta Müller / Oskar Pastior….urmează expropierea …pînă in 1961 cu colectivizarea totală). Societatea Romaniei pe drumul spre NATIUNEa ceauşistă (vînzarea evreilor pentru devize… unde sunt azi cei 700.000 de cetateni evrei din Romania MARE 1919?) începe 1944-1947…. sau mai precis…. începe odată cu constituţia de stat UNITAR (etnic?) naţional centralizat 1923 ?
Altfelitatea Romanie, De ce este Romania, altfel / Lucian Boia
Ce a fost – cum a fost / Paul Cornea
Aminitirea, cunoasterea trecutului în spaţiul Romaniei ( 1000 de ani, 800 de ani, 300 de ani…) începe după 1989 cu perspectiva unei integrări în UE… Romania europeană.
Ana Pauker, evreii… un reper în spatiul Romaniei…..
Cum se discută azi noua constituţie în drum spre o Romanie europeană ? .. unde ne sunt azi cronicarii, cărturarii.. elita… „natională”… (fără evrei, sasi, svabi…).
Ce îşi doresc cetăţenii tineri din Romania 2014 ?
Eu cu cine votez?
In 1825 in Valahia erau intre 5000 si 10.000 de evrei, in Moldova 12.000 si in Bucovina 11.600. Dupa pacea de la Adrianopol ,populatia evreiasca din Moldova si Buconia a crescut rapid, ajungand la 80.000 in 1838 si la 195.000 in 1859. Statisticile listate mai jos, de dupa 1859, reprezinta populatia evreiasca din Principatele Romane, iar cele din 1930, populatia Romaniei Mari. Procentual evreii din Moldova in 1859 reprezentau 12% din populatie. Cei aproximativ 250.000 de evrei in 1900 reprezentau 3.3% din populatie, 14.6% din populatia urbana si 42% din populatia Iasului.
Year Pop. ±%
1866 134,168 —
1887 300,000 +123.6%
1899 256,588 −14.5%
1930 728,115 +183.8%
1956 146,264 −79.9%
1966 42,888 −70.7%
1977 24,667 −42.5%
1992 8,955 −63.7%
2002 5,785 −35.4%
2011 3,271 −43.5%
Censuses in 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002 and 2011 covered Romania’s present-day territory
Source: Demographic history of Romania
Reactiile anti-Semite ale lui Alecsandri, Kogalniceanu. Conta, Eliade Radulescu etc. au folosit cresterea populatiei evreiesti ca un leitmotiv pentru amplificarea sentimentelor nationaliste. Antisemitismul a devenit parte constitutiva din discursul politic romanesc despre independenta nationala. De cate ori Romania a fost fortata de puterile europene sa accepte evreii si sa le acorde drepturi politice (Berlin, Trianon) aceasta tematica a fost amplificata.
O tema comuna in acuzatiile aduse impotriva evreilor de catre intelectualii secolului XIX era refuzul de a se asimila si de a fi productivi. Lasand la o parte caracterul patent absurd al acuzei – evreii find unul din cele mai adaptabile popoare, si unul al carui realizari culturale si stiintifice depasesc cu mult ponderea sa in populatia lumii – esenta acuzatiei a fost dezmintita.
In monografia sa din 1911 “Evreii: Un studiu al Rasei si Mediului” Maurice Fischberg scria ca din toate populatiile evreisti din Europa, numai cele din Romania si Rusia traiau sub o legislatie medievala. Mai mult “ Cand am studiat problema evreiasca in Romania in vara lui 1907, am fost surprinsi sa constatam ce toti evreii tineri vorbeau romaneste chiar si in interactiunile dintre dinsii… (ca) imbracamintea lor… nu era cu nimic diferita de cea purtata de alte populatii urbane…ca faceau tot posibilul, in pofida tuturor legilor care ii tin izolati sa se asimileze cu populatia generala” (1911, p.425)
Aberatiile lui Paulescu („toti jidanii fara exceptie sunt nebuni”) si ale lui A.C. Cuza („Antisemitismul reprezinta auto-apararea naturala a a celorlalte natiuni impotriva jidanilor”) nu sunt nici macar originale, ci preluate in tot de la Drumont si altii. Generatia de aur a intelectualitatii interbelice a facut un targ Faustian cand a acceptat (chiar imbratisat) ideologia legionara ca pret al renasterii nationale. Intrucat momentul “ramai clipa” nu a avut loc, apologetii lor de astazi incearca sa minimalizeze implicatiile morale ale compromisului.
Comunistii au folosit antisemitismul pentru a-si elimina competitorii evrei. Lansarea de zvonuri ca foametea din Moldova se datoreaza faptului ca “Ana Pauker a trimis graul in Palestina” e un exemplu tipic.
In post communism acuzatiile ca “evreii au provocat Holocaustul fiind bolsevici “evreii au adus comunismul”, precum si falsa echivalenta morala dintre Holocaust si Holocaustul Rosu (categoriile de rau absolut nefiind masurabile) au creat un mecanism de aparare care justifica Holocaustul, neaga vinovatia romanilor pentru participarea in el, neaga vinovatia romanilor pentru participarea in comunism si justifica antisemitismul contemporan. Me refer la acest mecanism ca “Iudeo-Bolsevismul reactualizat” pentru a sublinia continuitatea lui cu acuzatiile mai vechi.
Reactiile intense pe care le provoaca discutarea acestor teme poate fi salutara sau destructiva, depinzand de intentiile reale ale participantilor. Lipsa de sinceritate e pedepsita prin perpetuarea conflictului.
Peter Dan, New York
Nebagat in seama o vreme, autorul Norman Manea s-a gandit sa ridice doua degete (in pauza) ca sa poata iesi din nou la tabla, dupa esecul cu Vizuina – el a scandalizat acum opinia publica cu o jelanie la mormantul unei tortionare.
Redactia revistei nu s-a lasat nici ea si a trantit pe prima pagina o poza a eroinei sovietice si duiosul titlu Tovarasa Ana. Chiar in zilele in care tovarasii intrau in Crimeea sa ceara apa.
Desi neaga acum intentia profundului eseu Tovarasa Ana, abia bagat la plic in Decembrie 2013, victimizandu-se, NM nu are o vorba rea despre Ana Pauker in acel articol.
Ma gandesc ca insasi Pauker s-ar fi distrat, ea, citindu-l. In exilul ei din Cotroceni, decojind o portocala.
Despre Ana Pauker in articolul Maestrului (pentru volumul doi al dlui Turcus): „o legendara Pasionaria romana”, „a optat pentru idealul revolutiei”, „saraca si religioasa”, „de o inteligenta precoce”, „munceste de timpuriu”, „evolueaza spre comunism”, „prima femeie Ministru de Externe din lume”, „apogeul afirmarii Anei”, …..
„Nevoia de inamic”, prin nimic, a lui Norman Manea e mai mare ca cea descrisa de domnia sa in articol. Ea l-a facut sa vrea sa uite cine a fost Ana Pauker.
Ce nu uita autorul Vizuinei nobelizabile e „Umbra lui Mircea. La Bard”. E oarecum de inteles, ati vazut Amadeus? Acum il critica pe Eliade de pe post de exeget, cu condescendentza. Bietul om. Nu Eliade, celalalt.
Ne puteti prezenta evolutia populatiei evreiesti in Moldova (inima antisemitismului romanesc – Alecsandri cu a sa piesa, Kogalniceanu, Conta, AC Cuza, Zelea-Codreanu -etc) intre 1820 (inainte de Tratatul de la Adrianopol) si 1900?
De acord 100%cu precizarile d-lui Adrian Ch!Am fost prin Germania anilor 1970,si am vazut,am citit in presa lucruri asemanatoare:daca un evreu cetatean german calca o lege si era actionat in justitie,unreori unii membri chiar din conducerea comunitatii,declarau cu glas tare ,,proces antisemit”.Spre cinstea altor colegi din comunitate,se lua atitudine impotriva acetsor ,,avocati”,care numai bine nu faceau Comunitati
evreesti.Bine inteles nemtii intelegeau aceste iesiri ,urmare ororilor trecute comise de nazisti.
Dupa cum era de asteptat, discutia eseului complex si subtil al lui Norman Manea a fost deturnata catre panta alunecoasa a discutarii antisemitismului Romanesc si a rolului evreilor in dictatura comunista. Dupa cum a spus Freud conflictele nerezolvate tind sa se reactiveze prin revenirea continutului refulat (the return of the repressed)
Cateva precizari:
Antisemitismul Romanesc a fost o creatie a elitei intelectuale. Romania a fost una dintre cele mai sarace si rurale tari din Europa. Chiar si in 1930 79% din populatie era rurala si peste 50% analfabeta. Pentru aceasta majoritate a populatiei sursele antisemitismului erau invataturile bisericii, xenofobia si invidia pentru succesul economic al evreilor, iar antisemitismul lua forma unui resentiment surd si generalizat, mai mult latent si implicit decat manifest si explicit. Populatia urbana, cosmopolita si diversa din punct de vedere etnic nu era interesata in amplificarea xenofobiei.
Generatia de la mijlocul si sfarsitul secolului XIX (Alecsandri, Kogalniceanu, Eliade Radulescu, Conta etc.) a folosit antisemitismul ca o contapondere pentru faurirea identitatii nationale. Generatia “de aur” ( Eliade, Noica, Cioran, Nae Ionescu) a trecut cu vederea aberatiile unui Paulescu sau A.C. Cuza, considerand ca renasterea nationala justifica un compromis moral cu miscarea legionara, a carei mentalitate genocidala a dus direct la participarea Romaniei in Holocaust.
Pe durata dictaturii de stanga care a inlocuit-o cu sila pe cea de dreapta, discutia rolului Romanesc in Holocaust a fost eliminata din sfera publica. Dupa “procesul doctorilor” si “campania impotriva cosmopolitanismului” ale lui Stalin , numarul si influenta evreilor in partidul comunist a scazut rapid. Distrugera satului si a culturii satesti si dezradacinarea unui segment larg al populatiei stramutate la “oras” a creat un numar considerabil de nemultumiti in cautare de tap ispasitor, teren fertil pentru raspandirea ideii “evreii au adus comunismul” Emigrarea evreilor catre Israel a dus la aparitia unei acuze noi “evreii au tradat comunismul.”In mod paradoxal, si suporterii si oponentii comunismului au gasit motive sa-I invinuiasca pe evrei.
Dupa caderea dictaturii comuniste, atat discutia despre Holocaust cat si antisemitismul fatis au revenit in sfera publica, pentru ca forta care le-a inhibat a fost inlaturata. Falsa echivalenta morala dintre Holocaust si Holocaustul Rosu a facilitat reactivarea unei acuze mai vechi: Iudeo-Bolsevismul. Mecanism extrem de eficient, Iudeo-Bolsevismul reuseste sa sugereze ca evreii au provocat Holocaustul (eliminand vina pentru participarea Romaniei) si ca evreii sunt vinovati pentru teroarea comunista eliminand vina pentru participarea romanilor in communism (PCR-ul a avut 4 milioane de membri, Securitatea 800.000 de informatori, covarsitoarea majoritate romani) si sa ofere o justificare pentru antisemitismul din ziua de azi.
Acestia, foarte succint, sunt factorii dinamici in buna parte ne-expliciti care definesc parametrii discutiei despre “Tovarasa Ana.” Un dialog sincer nu e posibil cata vreme nu sunt adusi la lumina zilei.
Peter Dan, New York
Deci, citind comentariile, D-l Manea simte ca e cazul să clarifice: D-sa n-a susținut ca antisemitismul a fost cauza căderii comuniștilor evrei, așa, în general, dar a jucat un rol in cazul Tovarășei Ana. Acuma chiar că nu mai înțeleg: cu ce este cazul Tov. Ana diferit de cele ale lui Slanski, Rakosi sau chiar Troțki? Și unii și alții erau evrei, și unii și alții au înlăturat orice legătură practică cu iudaismul pentru a deveni mari preoți ai unei noi religii și unii și alții au fost doborîți de pe culmi pentru că au fost mai slabi într-o aprigă luptă pentru putere-unii au murit de bătrînețe/boală, alții au fost scurtați de cap. Pe de altă parte, Leonte Răutu, Walter Roman, Ghizela Vass n-au fost percepuți ca un pericol în lupta pentru putere și ca atare au trăit convenabil și bine mersi pînă la adînci bătrîneți. Dacă evreii nu sunt vinovați ca grup etnic de aducerea comunismului – și așa cred și eu-conform unei logici similare, căderea lor de asemenea nu se datorează apartenenței lor etnice chiar dacă a fi mazilit ca evreu era pe undeva mai la indemîna decît pentru un ne-evreu (deși, la o adică, puritatea etnică nu le-a ajutat nici lui Pătrășcanu și nici lui Kostov in Bulgaria). Vrea D-l Manea să o prezinte pe Tov. Ana ca pe un personaj complex, interesant și cu fațete nebănuite de empatie și înțelegere umană față de cei din jur (nihil humani a me…) coreligionari sau nu, foarte bine, poate că așa a și fost, nu dorim decît să știm și să înțelegem. Dar o victimă a antisemitismului? Asta nu.
… de la Procesul de la Nurnberg si pana astazi exista o asemenea discrepanta intre amploarea condamnarii publice, la nivel mondial, a monstruozitatilor comise de fascism si comunism, cand al doilea a durat (si mai dureaza inca …) de zece ori mai mult si a facut (si inca face …) mult mai multe victime ? Am pus, intr-o tara civilizata, unei persoane civilizate, aceasta intrebare. Si am primit urmatorul raspuns, de o dezarmanta sinceritate: „pentru ca cei care au murit la Auschwitz erau ‘la creme de l’umanite'”.
sa fiu mai explicit, chiar pe ‘tzelesu’ *copchiilor*: crimele le-au facut *indivizi*, cu nume, prenume. Nu popoarele!
N-acuz pe *evrei* ca ne-au ”adus comunismu’ ” in Romania. Acuz doar *pe unii evrei*.
Nici evreii nu pot acuza decat pe *unii* romani, ca, mda, bunicu’, tata, socru-miu, taica-su, n-aveau d-a face cu trebshoara in contra evreilor, nu?
Hai sa mai terminam cu aceste prostii, ca, vaz ca duc la adevarate halucinatziuni, precum alea ale domnului Wiesel (deportat de catra Horty, dupa ocuparea Ardealului de Nord), care da *prea mult* pan catra chiar romani *shi nu e chiar drept*. Fapt plauzibil: din Romania nu au plecat trenuri in catra Polonia, pline cu evrei…Chiar trebuie *inregistrat*. Ca, au plecat din Frantza, din Austria, din multe din tzarile *ocupate*.
Nea Marin
al treilea episod mi s-adrisaza, cumva, & mie.
Io nu am nimic mai mult de-adaugat in afara de invitatzia de-a citi Dvs., autorule, cartea cu pricina.
Asta pentru ca eu *nu am citat* – mda, din oareshcare delicatetze – care era componentza acelui grup de ”mari”.
Vaz ca Dvs. o – deja – cunoashtetzi, daca va *hazardatzi* in a scrie de din astea. Cred ca v-atzi cam *grabit*. Shi, nu e bine.
Shi, *desigur*, invitatzia mea ramane-n picioare, pe-aicea. Daca doritzi putetzi sa-i datzi curs *oricand*, nu?
Asta pentru ca eu am scris *foarte clar* ce cred *io*.
Io? Io nu-i bag pe altzii prin ”ciorba”. Scriu ce *cred io* & doar atat.
Dvs. o ”intoarcetzi”, cumva, vad, invitatzia mea (sincera!) , intr-un fel cel putzin ciudat, dand-o pe ”separare etnica”, cum scrie ”lucid” mai sus.
Shi, uite, eu ma chiar simt *ranit*, chiar intzeles cum *nu trebuie*. Vorba aia: invaluit cu cuvinte…
Ca, io *nu am acuzat niciodata* evreimea, in *totalitatea ei*, cum nici n-ashi vrea sa mai indrazneasca *vreun* evreu, de-a acuza pe romani, in ”totalitate”.
Raspunderile-s *personale*, io *despre asta chiar scriam*. Shi, da: pot intzelege sensibilitatea *crescuta*, a evreilor, intru cat priveshte aceasta problema.
Shi, imi pare ca Dvs., autorule, atzi *chiar pus, cu tasta proprie* acest titlu: ” Tovarasha Ana”.
Pai, *despre ea* vorbim/scrim p-acilea, nu-i asha? Nu scriem despre *evreime*…
Dar, ma cam scuzatzi: poate ca , obisnuit numa’ cu alde Vadim Tudor, nu mai suntetzi, *chiar deloc*, sensibil la *nuantze*?
Atat cat il admir *eu* pe Antonescu (un mare om *de Stat*, pan cele grele vremi), il *condamn* pentru ceea ce a putut sa faca impotriva evreilor & tziganilor, pentru ca a distrus nenumarate vietzi.
Paradigma *mea*, pare d-a fi chiar diferita de a Dvs., stimate autorule: ca, eu judec lumea, *strict* dupa *fapte*, nu dupa *natzionalitate* sau, dupa *nobilele idei*.
La fel ashi fi raspuns daca era un articol (ha, ha, cate nu ar putea fi chiar scrise!) despre *romanii* care-au
facut crime (impotriva multora, natzionalitatzi).
Cele bune,
Nea Marin
\”A le cere „evreilor“ să-şi ceară, la rîndul lor, iertare pentru faptele comise de comuniştii români-evrei ….ar însemna o tendenţioasă separare etnică.\”
Oare de ce si acest lucru – caintza ambelor \”partzi\” – il cere pentru Rusia Soljenitzin in finalul Celor doua secole impreuna? E drept ca o face DUPA ce a primit Nobelul, ca daca o scria inainte….