Poveste cu trei pitici sau in the mood for love

Matei Florian şi-a făcut debutul în proză în 2006, cu romanul Băiuţeii, scris la două mîini (împreună cu fratele său mai mare, scriitorul Filip Florian), a mai publicat o povestire în antologia Poveşti erotice româneşti (Editura Trei, 2007), însă adevărata „decolare“ – pe cont propriu, cu o formulă proprie – în spaţiul literaturii e reprezentată de romanul Şi Hams Şi Regretel, recent apărut la Editura Polirom. După cum îi spune şi titlul – indirect, jucat, aluzie la personajele Hänsel şi Gretel –, cartea e o poveste, ludică, dar cu accente grave – o splendidă născocire lingvistică, care pune în relief un univers imaginar aparte, populat de tot felul de pitici (aburi de culori diferite), spiriduşi, căţei (Ana şi Bumbo Nache), pisici (Pisulina) şi altele. E o lume animistă, ca în basme, care se naşte în mod miraculos la confluenţa dintre pragul lingvistic – o anumită frazare, repetiţii specifice („de sigur e sigur, desigur“, „desigur că pesemne“), o succesiune temporală dimineaţă-seară („Bună dimineaţa“ e declanşatorul fiecărui capitol în parte; aventurile personajelor sînt potolite întotdeauna de înserarea cînd grăbită, cînd blajină ori ademenitoare) – şi un plan imaginar, plin de făpturi de ceaţă colorată, precum cei trei pitici deveniţi prietenii naratorului (alias […]