Pozitionarea (Setzung) performance-ului

In sensul mai larg al termenului, performance-ul a fost bine descris ca o „estetica integrativa a viului“. In centrul actului performativ (care nu include doar forme artistice) sta o „producere a prezentei“ (Gumbrecht), intensitatea unei comunicari „fata-n fata“ care nu poate fi inlocuita nici de cele mai avansate procese de comunicare mediata. Si la fel cum in Performance Art criteriul „creatiei/ operei“ nu mai e aplicabil, in noul teatru, practica montarii insasi reclama o pina acum necunoscuta importanta estetica: dreptul de a plasa o realitate printr-un act performativ fara justificarea ca ceva „real“ sa fie reprezentat. Importanta teatrului nu deriva dintr-o copie-capodopera literara, chiar daca de fapt ii corespunde uneia. Asta a dus la o considerabila confuzie in studiile literare. Wolfgang Matzat poate servi drept ilustratie: cu o considerabila ingrijorare, el vorbeste despre „teatru teatral“ in cazuri in care jocul teatral ia locul procesului dramatic reprezentat pentru ca aici domina „perspectiva teatrala“; dar in afara de farsa si de Commedia dell’Arte, nu da alte exemple in afara Teatrului Absurdului (scriind, totusi, in 1982!). Mai mult chiar, pentru acesta din urma identifica pericolul ca un „accent extrem pus asupra prezentarii teatrale“ sa lase teatrul sa para „ciudat de gol“. […] Ruptura […]