Preliminarii pentru o etică a restituţiei
Emanuel-Mihail SOCACIU - A cui este casa mea? Preliminarii la o etică a restituţiei
- 23-10-2015
- Nr. 795
-
Vasile MORAR
- FILOZOFIE
- 1 Comentarii
Un mod extrem de simplu de a accede la felul de a fi – poate şi de a gîndi – al cuiva ni-l dă răspunsul la întrebarea: ce ni se cuvine nouă să avem? Dacă cineva spune că i se cuvine să aibă toate bunurile la care, legal, este îndreptăţit, discuţia pare că poate fi încheiată. Nu este aşa, pentru că, ştim bine acum, au fost state care au dat legi, inclusiv pentru proprietăţi şi bunuri, care n-au fost legi drepte. Dintr-odată, terenul discuţiei trebuie să cuprindă şi sistemul politic şi economic, dar, mai ales, trebuie să se refere la dimensiunea etică a chestiunii: ce mi se cuvine în ordine morală să am, să posed, să utilizez nestingherit, şi să nu mai fie nici o îndoială că aşa trebuie să fie? Cîţi, oare, ajung să plece de la înţeleapta constatare de sorginte biblică: nimeni dintre noi nu merită cu adevărat tot ceea ce primeşte de la generaţiile trecute? Nu noi sîntem la originea tuturor bunurilor de care ne putem bucura. Ni se pare că, dacă avem aceste bunuri, le şi merităm. Deloc întîmplător în acest sens, un mare filozof moral al trecutului secol, John Rawls, atrăgea şi el atenţia asupra […]
Indienii Yurok, descrisi de Erik Erikson delimitau in mob arbitrar limitele lumii cunoscute. Moneda pe care o foloseau-o scoica anume- putea fi gasita numai dincolo de limita lumii, si se obtinea prin comert, pastrandu-si astfel valoarea.
Restitutiile sunt deasemeni limitate arbitrar numai la ceea ce a fost nationalizat de statul comunist. Considerati va rog urmatorul fragment din memoriile lui Mihai Sebastian:”Camil Petrescu se vaită că probabil lui nu i se va da nici una din casele luate de la evrei: ”Mie nu mi se dă niciodată nimic” – spuse el descurajat. ”Ei bine, de astă dată – răspund eu – chiar dacă ţi s-ar da sunt convins că nici n-ai primi”. ”Să nu primesc? De ce să nu primesc?” Vorbea cu atâta linişte încât am în-ţeles nu numai că nu vedea nici un motiv să nu-şi însuşească o casă care nu-i aparţine, confiscată de la un evreu, dar că aşteaptă să pri-mească o asemenea casă.”
Daca o casa a fost luata de la un evreu de statul Roman de drept la aceea perioada, si pe urma confiscata de proprietarul ei in momentul nationalizarii, cui apartine casa? Si cui ii este moral sa i se restitue? Cand judecam moralitatea restitutiei afirmam oare ca o confiscare este moral superioara alteia. Daca nu, cum si cui restituim?
Romania a trecut prin doua totalitarianisme succesive. Forurile internationale nu au contestat niciodata legitimitatea statului Roman sub Antonescu sau sub comunisti. Ambele confiscari au fost facute de statul de drept. De ce nu si restitutiile?
Peter Dan, New York