Premiul Goncourt 2012: cronica unei competiţii pline de suspans

Motto: „Perit mundus, senescit mundus, deficit mundus, laborat anhelitu senectutis. Noli timere, renovabitur iuventus tua sicut aquilae.“* (Agustinus Hipponensis,Sermo 81) Marcată de ritmul susţinut al dezbaterilor şi al votului ţinut absolut secret pînă la decernarea celui mai important premiu literar francez, Premiul Goncourt, săptămîna trecută n-a fost lipsită de un suspans prelungit cu grijă pînă în ultima clipă. Pe lista finală, îşi disputau faza decisivă patru romane: Le sermon sur la chute de Rome (Predica despre căderea Romei) de Jérôme Ferrari, publicat la Editura Actes-Sud, Peste & choléra (Ciuma şi holera) de Patrick Deville, Editura Seuil, La vérité sur l’Affaire Harry Québert (Adevărul despre Afacerea Harry Québert) de Joël Dicker, coeditat de editurile De Fallois/L’Âge d’homme, şi Lame de fond (Valul de furtună) al scriitoarei Linda Lê, publicat la Editura Bourgois.   Miercuri, 7 noiembrie 2012, Didier Decoin anunţă din sala restaurantului Drouant numele celui care primeşte consacrarea supremă: „Jérôme Ferrari pentru romanul Le sermon sur la montagne de Rome [sic!]“, decernat în turul al doilea, cu 5 voturi contra 4 acordate lui Patrick Deville (o înregistrare video a acestui anunţ se poate viziona pe linkul:http://www.rtl.fr/video/revivez-l-annonce-du-prix-goncourt-2012-7754402432).   Discuţiile au fost, probabil, foarte aprinse, iar numirea foarte neaşteptată, încît Didier Decoin […]