Premiul Goncourt 2015: Mathias Énard

  • Recomandă articolul
Fiindcă tot trăim într-o epocă a imaginii, să amintim de o imagine: o lume mirată, în special tu riştii străini, în faţa televiziunilor, a mulţimii de fotografi şi de curioşi îmbulzindu-se în faţa restaurantului Drouant, de pe strada Gaillon, colţ cu Saint-Augustin. E cortegiul prezidenţial, ocazie neaşteptată de a da mîna cu şeful Statului? Nicidecum, răspund cei avizaţi, e laureatul Premiului Goncourt! Presa aflată la faţa locului savurează mirarea unui turist străin, care află că este vorba de un scriitor. Un scriitor? Amazing! Numai la Paris poţi vedea aşa ceva! Posibil. Dincolo de acest fapt divers, întîmplarea scoate la lumină interesul de care continuă să se bucure Premiul Goncourt, la 112 ani de la înfiinţare. Deviza şi criteriul de selecţie au rămas aceleaşi, cum explică Bernard Pivot, preşedintele Academiei Goncourt: pentru a merita Premiul Goncourt, este nevoie de „o poveste, o manieră de a scrie, o ambiţie“. Lucru sigur, Mathias Énard le deţine pe toate. Ales încă din primul tur de scrutin, tînărul autor, născut în 1972, gustă din plin plăcerea evenimentului: „sînt surprins şi foarte fericit“, declară el, evenimentul este „ca un vîrtej de bucurie“, fără să uite să le spună celor prezenţi, zîmbind uşor: „Sper că acest premiu […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12888 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }