„Prima mea carte adevărată era şi trebuia să fie Vîntureasa“

Un volum de versuri la Brumar, „o călătorie de poveste“ şi „o carte care te eliberează de tot ce-ți prisosește înăuntru“. Pe care o vei considera debut? Şi în cronologia scrierii, şi în cea a apariţiei editoriale, Vîntureasa de plastic este debutul. Trei săptămîni în Himalaya, avînd un subiect şi un aspect grafic spectaculoase, a stîrnit interes şi a avut parte de o mediatizare foarte bună, care a ţinut în umbră poemul vreme de cîteva luni. De altfel, am ştiut de la bun început că aşa va fi şi, poate în subconştient, am şi sperat că voi ascunde Vîntureasa după Himalaya.   De ce 2012? Se știa de ceva vreme de manuscrisul Vînturesei. De cînd, mai exact, stă în așteptare? Am scris acest poem în 2006, dar nu-mi amintesc exact cînd şi cum l-am scris. Credeam că ţin un fel de jurnal personal şi, la un moment dat, m-am trezit cu ceva ce semăna cu un lung poem secvenţial fără să am nici dorinţa, nici încrederea, nici curajul de a-l publica. Cînd însă m-am întors din Himalaya şi am început să scriu povestea acelei călătorii, am realizat că, de fapt, prima mea carte adevărată era şi trebuia să fie Vîntureasa. […]