Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Primim la redacţie
- 07-08-2008
- Nr. 435
-
Observator Cultural
- ARTICOLE
- 11 Comentarii
Comunicat La pagina 49 din cartea sa O sută de zile cu Monica Lovinescu, doamna Doina Jela scrie: „Felul cum MM îi şuntează pe Şora şi pe Palanciuc, traducători ai lui Fondane, trimiţîndu-i lui Carassou mesaje că primul e fascist, iar a doua prea tînără, seamănă cu şuntarea lui Urmuz de Tzara…“. Dacă sînt într-adevăr în relaţii cu un anume MM (pe care orice cititor avizat îl va fi recunoscut), într-o afacere care-i priveşte totodată pe domnul Şora şi pe doamna Palanciuc, pot să vă asigur însă că doamna Doina Jela n-a luat niciodată legătura cu mine şi că afirmaţiile sale sînt complet mincinoase. Mircea Martin, ca să-i dau numele en toutes lettres, mi-a vorbit întotdeauna respectuos despre domnul Şora. E vorba de o minciună şi, cum calomnia se pedepseşte prin lege, autoarea a ţinut să se pună la adăpost, folosind numai iniţialele persoanei calomniate. I-am cerut domnului Şora să mi se alăture pentru a scrie împreună acest comunicat, dar a refuzat. Oricum ar fi, ofensa fiind publică, o desfid pe doamna Doina Jela să aducă dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale sau să le dezmintă public. Michel Carassou deţinătorul drepturilor lui Benjamin Fondane (Traducere de Doina IOANID) Mesaj adresat […]
Ce mai „aparare” a lui MM (Mircea Martin)!
No comment. Va faceti de ras in ochii lumii. Il preferam pe Fondane. Pacat ca revista „Observator Cultural” si-a pierdut discernamantul.
Vous devriez avoir honte de vous-même, Michel Carassou!
Vous n’etes pas digne de la memoire de Fondane!
Nici eu nu inteleg toata aceasta discutie! Dar nici cea a nedumeritilor de tot felul care vorbesc de copyright si de legislatie! Editura Limes nu s-ar fi apucat pe nepusa masa sa traduca operele lui Fundoianu daca nu ar fi fost autorizati pentru asta! E clar lucrul asta si Carassou apare in multumirile traducatorilor de la primele fragmente publicate in Observator! Daca Carassou vinde alte autorizatii sau contracte ulterior unei edituri nascute peste noapte de care nimeni nu a auzit, facind din Fundoianu o „afacere”, atunci chestia e de-a dreptul imorala si penala! Trebuie sa fii cu adevarat cinic sa sugerezi ca domnul Sora se apuca asa, tam nesam, sa traduca Fundoianu, fara sa fi vorbit inainte cu cei care detin drepturile!… De ce atita ura si atit cinism si de ce sint impiedicati DOAR cei de la Limes sa se exprime in toata aceasta poveste?
Nu inteleg nimic din aceasta dicsutie.
Exista sau nu o lege a copyrightului? Are editura Art drepturile de traducere si publicare, cumparate de la dl Carassou sau nu? Daca da, nu mai e nimic de discutat, editura e libera sa publice traducerea cind vrea, nu are de dat socoteala nimanui (in masura in care contractul cu dl Carassou, daca exeista, nu prevede vreo altfel de clauza, de timp de exemplu). Daca altcineva s-a apucat de traducere fara sa fi cumparat in prealabil drepturile, a facut-o pe riscul sau.
De ce se discuta emotional o chestiune de legislatie?
Au mai fost asemenea cazuri si nimeni nu a facut atita scandal. Doamna Marie France Ionesco a refuzat sa-i dea lui Dinu Sararu dreptul sa joace Ionesco (Regele Moare) la National. Avea acest drept si l-a pus in practica.
Cum oare se face ca sint publicate mereu in Observator doar comunicatele lui Carassou si niciodata nu li se da cuvintul traducatorilor lui Fundoianu, celor care au muncit intr-adevar pentru recuperarea lui? De ce nu apare nici un cuvint onest despre soarta traducerilor, despre intreruperea brusca, nejustificata si extrem de suspecta a publicarii fragmentelor din operele lui Fundoianu in Observator? De ce Carassou se poate labarta fara nici o interdictie in paginile Observatorului, prejudiciind memoria lui Fundoianu prin conflictele intretinute, iar cei care sint implicati in proiectul de restituire nu au un minim drept la replica in paginile revistei? Sper sa citesc in curind dreptul lor la replica! un cititor indignat
Domnule George Airinei, cum adica „asa vrea domnia sa”? Cum isi permite acest Carassou sa interzica traducerile lui Sora? dupa ce atatea luni Sora a tinut rubrica in „observator” si se stia cat munceste la carti? Numai un naiv sau un orb nu vede cine trage cu adevarat sforile in culise. Ca doar nu-l apuca pe Carassou asa din senin sa opreasca tot…
mai sunteti, stimate domn „cititor_de_observator”! Nu rezulta de nicaieri ca Doina Jela a scris o minciuna, atata vreme cat Sora si Palanciuc sunt intr-adevar blocati sa-si publice traducerile.
Ia uitati-va mai cu atentie: in… beneficiul cui sunt ei blocati?
Draga Cititorule de Observator, nu stiu de ce am impresia ca nici macar nu ai citit cartea Doinei Jela pentru ca daca ai fi facut-o, ai fi inteles mai bine punctul ei de vedere. In carte exista multe alte exemple de astfel de „suntari”, românesti sau din afara, pe care ea le-a amintit in contextul ipocriziei cu care unii o aclamau pe Monica Lovinescu, dar nu se deranjau sa faca un gest in ajutorul ei (apropo de asta, stii ce au spus locuitorii din Primaverii cind li s-a propus schimbarea numelui cartierului in „Monica Lovinescu? „Da’ ce, ea a suferit alaturi de noi?”) Raspunsul Doinei Jela ar trebui sa fie (si este) suficient pentru onoarea d-lui Carassou (aproape indecent gestul domniei sale de a-i cere lui M. Sora sa i se alature pentru acest comunicat dupa ce i-a refuzat dreptul de a-l publica integral pe Fondane dintr-un singur motiv: asa vrea domnia sa).
Daca un om de cultura (M.C., ca sa nu fiu acuzat de calomnie) numeste editarea operei lui Fondane „afacere”, trebuie ca stie de ce. Ma mira, insa, ca cere atit de raspicat dovezi cind nu demult domnul M.M. trimitea (tot) un comunicat prin care interzicea – coincidenta! – publicarea unor fragmente din Fondane fara a dovedi prin nimic ca are acest drept. Dar, fiindca veni vorba de drepturi si amuzindu-ma de formula de incheiere a domnului Carassou, l-as ruga sa aiba grija de drepturile lui Fondane pentru ca i-au mai fost incalcate odata, demult…
Ce mai atita poveste de-a Doinei Jela? A scris in carte un neadevar, sa zica pardon si gata. Ce tot povesti cu „sur ma soif” si „cenzura autocastratoare”… A scris o minciuna. Punct. Tot articolul ei de „raspuns” se putea reduce la un singur cuvint, pe romana sau pe franceza: „Pardon”.
Lobby-ul Fondane de la Paris si Michel Carassou in particular, a fost alimentat cu anti-romanisme de Jules Perahim si Marina Vanci, Edgar Reichman si Sebastian Reichmann. Dupa 1990 campania anti-romaneasca a acestora a capatat forme excesiv-mincinoase. Cat despre Cioran, cine isi mai aminteste ca a incercat prin toate mijloacele sa-l salveze pe Fondane din mainile gestapoului ,