Primul Virgil Nemoianu

Merită salutată iniţiativa Editurii Spandugino de a reuni, într-o elegantă ediţie de opere, principalele volume ale profesorului Virgil Nemoianu, atît pe cele dinaintea plecării sale în Statele Unite, cît şi pe cele apărute după aceea. Prima apariţie din proiectata serie reuneşte debutul editorial din Structuralismul (1967) şi eseurile din Calmul valorilor (1971), sărind peste Simptome (1968), cu o lămurire preliminară din partea tînărului discipol Luigi Bambulea, o notă explicativă a autorului şi – ni se spune: în perspectiva unor viitoare cercetări ştiinţifice – o utilă trecere în revistă a textelor ce alcătuiesc sumarul volumului din 1971, corespunzînd datei şi locului publicării lor iniţiale în periodice sau ca prefeţe. Luigi Bambulea precizează, în „Lămurirea“ sa, că au fost retuşate, pe lîngă unele inadvertenţe stilistice, trei sau patru pasaje cu „reverenţe politicoase la adresa criticii marxiste“, prin care Nemoianu plătea un tribut ideologic minimal epocii. Ele erau, oricum, inaderente substanţei volumelor, care dezvoltau, sub camuflajul tolerat în epocă al studiilor literare, alte presupoziţii ideologice decît cele oficiale. Echilibru organic între tradiţie şi inovaţie De remarcat faptul că pe coperta a patra a ediţiei de faţă, cele două texte însoţitoare ale lui Toma Pavel şi, respectiv, Sorin Alexandrescu – foşti colegi ai lui […]