„Privirea critica nu e una distrugatoare“. Interviu cu Anca BAICOIANU

Ti-a fost frica in momentul cind a aparut romanul Versetele satanice la Polirom, in institutia unde lucrezi? Nu mi-a fost frica! Nici nu cred ca ar trebui sa punem problema din momentul aparitiei, ci din momentul deciziei de publicare. Versetele satanice n-a aparut prin generatie spontanee. A fost o lunga perioada cind cartea aceasta a fost in lucru. Nici luarea deciziei, nici aparitia propriu-zisa a cartii n-a fost colorata de nici o unda de teama. A fost, mai degraba, sentimentul prezentei unui lucru mult asteptat si necesar. Nu exista un risc publicind Versetele satanice? Cred ca exista un risc publicind orice carte. Singura „crima“ in literatura este o carte proasta. in calitate de editor, pot sa ma ingrijorez din pricina calitatii cartilor care se scriu si apar. Si totusi, la voi, la editura, au fost trimise niste e-mailuri. Mesajul era foarte clar: „Va omorim“. La urma urmei, e un lucru la care ne asteptam. in afara acestor e-mailuri, n-a fost nimic concret. Aceste mesaje au avut ca scop intimidarea sau, mai degraba, o luare de pozitie din partea celor care, dintr-un motiv sau altul, detesta aceasta carte, uneori fara sa o fi citit. De cele mai multe ori fara sa […]