Procesul Vişinescu la Bucureşti (VIII)

Întrucît ne apropiem de prima înfăţişare a procesului fostului comandant de la Rîmnicu Sărat, credem că este utilă o inventariere a declarațiilor publice pe care le-a făcut Alexandru Vișinescu din momentul denunţării sale. Spre deosebire de Ioan Ficior, volubil, ferm, gesticulând în faţa camerei, aranjînd decorul (aşa cum a făcut-o cu cei de la Associated Press), care vorbeşte răspicat, aruncând reporterilor explicaţii şi argumente lungi, cu detalii concrete şi clarificări generoase, însoţite de demonstraţii şi comentarii (vezi interviul acordat reporterilor cotidianului Gândul[1]), Alexandru Vişinescu pare mai degrabă un taciturn. Vorbeşte puţin, apropiat mai curînd de modelul individului neinstruit, fără verb la purtător, violent şi agresiv, cu privirea dură, care îşi fixează interlocutorul într-un punct fix. Nu o dată Vișinescu a fost surprins cu înjurătura la el, încercînd să lovească reporterii şi cameramanii, ca un animal hăituit. Cel mai recent a făcut-o luna trecută, cînd a fost surprins în timp ce îşi cumpăra o sticlă de vin[2]. Ce l-a făcut să aibă o reacţie violentă încă de la prima întîlnire cu presa? Ce l-a scos din starea sa? Era semnul fricii? Dezgroparea trecutului, asaltul mediatic, teama de consecinţe penale? Greu de definit drept interviuri cele mai multe dintre întîlnirile reporterilor cu […]