„Proiectul major“ al lui Adrian Marino

As vrea sa ma ocup aici, pe scurt si in mod elementar – fiindca nici timpul, nici circumstantele nu-mi permit exegeza de proportii pe care o merita opera lui Adrian Marino – de ceea ce as numi „proiectul sau major“, cele 8 volume dedicate ideii de literatura, aparute intre 1974 si 2000. Cu perspectiva anilor, putem evalua mai adecvat amploarea monumentala a lucrarii. Intr-o epoca in care stiinta a devenit parcelara, isi propune obiective limitate, iar sintezele, cind ajung sa fie elaborate, mobilizeaza regimente de specialisti, Marino a initiat o veritabila enciclopedie a conceptului de literatura si a reusit s-o duca la capat de unul singur. Aspectul neopasoptist al acestei intreprinderi savante, iesite din comun, invocat chiar de autor in mai multe rinduri, e fara indoiala izbitor. Cu doua deosebiri totusi, deloc neglijabile. In zorii unei tranzitii hotaritoare pentru poporul roman (a doua fiind cea de azi), pasoptistii au dat semnalul cutezantei si elanului creator in lupta cu inertia. Dar in contrast cu acesti predecesori, la care tenacitatea in munca si metoda nu erau pe masura curajului si a generozitatii, Adrian Marino a sfarimat blestemul „manolic“ al inceputurilor entuziaste, esuate in ruina si dezamagire. Pe de alta parte, el n-a […]