PROZA. Antonio TABUCCHI, Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro

Antonio TABUCCHI Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro Traducere si postfata de Mihai Minculescu, Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2002, 216 p., f.p. Romanul lui Antonio Tabucchi Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro se prezinta ca o scriere de granita, hibrida: intre roman politist si roman alegorico-filozofic. Demersul reitereaza pledoaria pentru posibila instituire a esteticului fie si intr-o specie ingenua, marginala, cum este romanul politist. Impactul acestui tip de roman asupra cititorilor constituie o motivatie in plus: „Sigur ca-mi place structura romanului politist pentru ca e o forma literara interogativa, care presupune participarea cititorului la rezolvarea cazului“ (Antonio Tabucchi). Evenimentialul linear si directionat confirma formula de thriller ce i-a fost atribuita de majoritatea comentatorilor. Tiganul Manolo (un personaj pitoresc, din pacate insuficient exploatat) gaseste intr-o dimineata linga locuinta sa, la marginea orasului Oporto, un cadavru decapitat. Firmino, un tinar devenit reporter din necesitate, altfel pasionat de literatura portugheza postbelica, este trimis de ziarul pentru care lucreaza sa cerceteze cazul. Ajutat de Dona Rosa, misterioasa si omniscienta proprietareasa a pensionului unde locuia, Firmino reuseste sa descopere numele victimei, Damasceno Monteiro, precum si pe ucigasii sai. Urmeaza, firesc, dovedirea culpei faptasilor, moment in care intra in scena avocatul Fernando de Mello […]