PROZA. Eugen URICARU, Glorie (roman)
- 01-01-2003
- Nr. 149-150
-
Dan GULEA
- RECENZII
- 0 Comentarii
Eugen URICARU Glorie (roman) Editia a III-a cu un Argument al autorului, prefata de Ion Simut, nota bio-bibliografica si referinte critice de Florin Sindrilaru, Colectia „70“, Seria „Proza“, Editura Paralela 45, Pitesti-Bucuresti-Brasov-Cluj-Napoca, 2002, 248 p., f.p. Glorie este un roman care nu cunoaste intimplator acum o a treia editie (din 1987 incepind), un roman beniamin, dupa cum este numit de scriitorul-presedinte al Uniunii Scriitorilor, aflat actualmente la o cota ridicata, atit din punctul de vedere al reeditarilor, cit si din cel al noilor aparitii – Asteptindu-i pe barbari (1999), Pentimento (2000) fiind doua dintre cele mai noi titluri ale sale. Eugen Uricaru este un prozator care intoarce cu o deosebita maiestrie in acest roman punctul de vedere asupra artei realiste; apare de la un moment dat un inspector de asigurari, specialist in incheierea contractelor ce au drept obiect bunul numit viata, cu o vasta experienta intr-un domeniu profund capitalist. El il insoteste pe Deodat (a Deo datus, daruit lui Dumnezeu) Proca, intr-o noapte pe tren (dintr-un orasel ardelenesc spre Bucuresti), unde va incerca sa-i arate acestuia esentiala identitate; chiar autorul isi argumenteaza romanul, care este „istoria unei initieri, pornind de la extravaganta idee ca Iisus a revenit deja printre noi, […]