PROZA. Maria TACU, Matusa mea, Anestina

Maria TACU Matusa mea, Anestina Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Cartea romaneasca de proza“ Bucuresti, 2000, 224 p., f.p. „Romanul putea sa inceapa“ – cind romanul pe care tocmai l-a terminat de lecturat se incheie cu aceasta fraza, cititorul are dreptul sa se intrebe, mai mult sau mai putin naiv: ei bine, ce am citit de fapt, daca adevaratul roman abia acum incepe? In primul rind, o carte remarcabila prin eleganta si rafinamentul scriiturii. Autoarea trece cu usurinta dintr-un registru stilistic in altul, ironia si autoironia se impletesc cu monologul (intr-un stil indirect-liber adus la perfectiune) in registru „grav“ despre iubire, singuratate, moarte, feminitate. Textul este si un joc inteligent cu instantele narative: daca in cea mai mare parte romanul se deruleaza la persoana I singular („vorbeste“ Tina, personajul principal), de la aceasta se trece, fara nici un avertisment prealabil, la fragmente redate din perspectiva unui narator omniscient – vocea auctoriala patrunde cu abilitate in interioritatile personajelor sau le fotografiaza scurt miscarile, gesturile, comportamentul, in imagini care se deruleaza rapid, ca in fata unei camere de luat vederi. Este remarcabil modul in care realizeaza autoarea amestecul diferitelor genuri si specii literare in interiorul aceluiasi text (romanul propriu-zis): nu numai jurnalul intim […]