PROZA. William MAXWELL, La revedere, pe miine
- 27-04-2004
- Nr. 218
-
Crenguta NAPRISTOC
- RECENZII
- 0 Comentarii
William MAXWELL La revedere, pe miine Traducere din engleza de Luana Schidu Editura Humanitas, Colectia „Cartea de pe noptiera“, Bucuresti, 2003, 168 p. La revedere, pe miine este in parte un roman al nostalgiei copilariei si adolescentei, in parte roman politist. Inocenta, prietenia si loialitatea sint distruse incet-incet de gelozie, infidelitate, nebunie si pasiune. Eroii povestii sint oameni simpli, fermieri, obisnuiti sa traiasca simplu si sa nu se astepte la surprize prea mari de la ziua de miine – poate doar vreo furtuna, vreo seceta prelungita, vreo boala sau moartea. Doua familii dintr-un orasel de provincie din Illinois sint lovite de o crima violenta, iar unda de soc ia cu ea si pe cineva din afara, un baietel orfan de mama, prieten cu unul dintre fiii celui care comite crima. Miscarea este similara cu cea de pe o pista de bowling: popicele de la capatul pistei vad mingea venind spre ele, din ce in ce mai aproape si din ce in ce mai repede, dar nu pot face nimic si sint lovite in plin. Singurii inocenti sint copiii si ei platesc pacatele parintilor cu propria copilarie. Baietelul orfan de mama si baietelul orfan de tata trebuie sa caute drumul inapoi […]