Prozatorul pe scena

Stefan AGOPIAN Republica pe esafod Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2000, 136 p., f.p. Devenit bine cunoscut cititorilor prin proza sa de factura baroca, parodica, dar si fantezista, simbolica, mai nou Stefan Agopian isi incearca condeiul si in teatru. Nici pe departe un abandon al epicului pentru dramatic, ultimul sau volum, Republica pe esafod, pastreaza cu obstinatie legaturile cu proza. Volumul cuprinde trei piese, prima fiind dramatizarea Manualului intimplarilor, aparut in 1984, urmata de Drumul si Republica pe esafod. Prudenta de a alege ca prima piesa a unui volum sa fie dramatizarea unui roman deja cunoscut si apreciat e de inteles; riscurile de a dramatiza tocmai un astfel de „roman“ (coeziunea povestirilor sale e atit de puternica, incit am numit in mod abuziv Manualul… – roman) sint mai greu de acceptat. Principial vorbind, exista posibilitatea de a salva volumul sacrificind retroactiv „romanul“. Se poate insa ca, lucrind in registre diferite, cu „norme“ si conventii diferite, fie sa urmeze un esec succesului (adica ceea ce se potriveste unui gen sa nu fie compatibil cu celalalt), fie sa se ajunga la o asemenea resemantizare a substantei livresti incit sa rezulte de fiecare data alte semnificatii. Din fericire, aceasta ultima situatie caracterizeaza volumul lui […]