Pulp Fiction miticist

Unul dintre primele lucruri pe care le veti fi auzit despre Restul e tacere, al cincilea film al lui Nae Caranfil, este ca el are la baza „povestea adevarata“ a celui dintii lungmetraj romanesc, Independenta Romaniei (1912). Daca sinteti cit de cit familiarizati cu istoria acestui film istoric de acum un veac, ati aflat probabil de paternitatea sa controversata. Cine este principalul autor al filmului: ambitiosul june Grigore Brezeanu, marele actor Aristide Demetriade sau poate chiar vicleanul afacerist Leon Popescu? Ar fi o greseala sa mergeti la Restul e tacere cu speranta ca veti afla raspunsul la aceasta intrebare. Nae Caranfil a pastrat din „adevarul istoric“ doar elementele care i-au convenit, restul (cea mai mare parte din excelentul sau scenariu, tinut la dospit aproape doua decenii) fiind pura fictiune. Cineastul a sesizat foarte bine imensul potential cinematografic al povestii unui „autor total“ de nici 20 de ani (Marius Florea Vizante pe ecran), care, in perioada aurorala a cinematografului, da romanilor o superproductie ce n-a vazut nici Parisul. Consider ca pozitia „detractorilor“ filmului ar trebui explicata nu prin respingerea comercialului, ci prin dificultatea de a accepta nonrealismul, intr-o perioada in care cinematografia autohtona a ajuns pe val tocmai datorita filmelor realiste. […]