Puzzle. Sau cum se face o zi de vacanţă perfectă

Osă fie aşa: dimineaţa o să înceapă la Madrid, la Le Pain Quotidien, pe Gran Vía. O să mă uit la oamenii care vin de pe Calle de la Luna, Calle de Estrella, Calle de Silva şi o să mănînc omletă cu ierburi şi pîine neagră şi o să-mi beau cafeaua cu înghiţituri mici, mici, mici, să nu se mai termine, după care o să mă pomenesc, nu se ştie cum şi de ce, la Londra, în faţă la National Gallery, am să intru şi am să mă duc glonţ la tabloul meu preferat – portretul lui Iuliu al II-lea de Rafael, creţuri în jurul ochilor şi cămaşa în cute mici, fine ca ridurile unui chip transformat în corp public, vetust şi pluripotent şi am să zîmbesc şi zîmbetul o să mă ducă pe Rue Dupuytren, la Paris, la numărul 9, acolo unde e magazinul acela ca din altă lume de unde, dacă ai bani, îţi cumperi cercei afgani de acum 1001 ani şi, dacă nu ai, ţi-i aduci aminte toată viaţa.   La Paris am să mai stau o vreme, o să mă plimb în Place des Vosges şi o să se audă muzică de Rameau şi o să-mi […]